Refugee status recognition and repair measures under O.G. No. 105/1999 based on ethnic persecution during the wartime regime
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the county council, rendering the lower court's decision irrevocable and upholding the order to recognize the claimant's status as a refugee for the period of November 1, 1941, to March 6, 1945, and to grant repair measures pursuant to O.G. No. 105/1999 approved by Law No. 189/2000. The dispute arose from an administrative-legal action challenging a county council decision that denied the claimant, a Romanian citizen who fled his hometown in 1941 due to ethnic persecution during the wartime regimes between September 6, 1940, and March 6, 1945, the right to associated financial reparations. The decisive legal basis included Article 1 of O.G. No. 105/1999, which defines beneficiaries as Romanian citizens who suffered ethnic persecution regardless of ethnicity during the specified historical period, and Articles 61 of O.G. No. 105/1999 and 4 of H.G. No. 127/2002, which established that the status could be proven through witness testimony in the absence of official records.
Legislator headnote
AI generatedRefugee status recognition and repair measures under O.G. No. 105/1999 based on ethnic persecution during the wartime regime: Potrivit prevederilor art. l din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispozițiile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de articolul mai sus menționat.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamantul S.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P.C., anularea Hotărârii nr. 20747 din 15 octombrie 2006 și obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative menționate.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că s-a născut la data de 5 ianuarie 1932, refugiindu-se din motive etnice împreună cu părinții în luna noiembrie a anului 1941, din localitatea Pata în localitatea Someșeni.
Prin sentința civilă nr. 41/2007 din 25 ianuarie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, acțiunea formulată a fost admisă, instanța dispunând anularea hotărârii atacate. Totodată instanța a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 1 noiembrie 1941-6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 iulie 2006.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut, în esență, că în cauză s-a făcut dovada persecuțiilor etnice, a calității de cetățean român a solicitantului precum și a părăsirii localității de domiciliu, astfel încât reclamantul se încadrează în situația prevăzută de lege fiind îndrituit să beneficieze de măsurile reparatorii în speță.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.J.P.C., criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate, opinând că localitatea din care s-a mutat reclamantul era libera, motivul plecării nefiind așadar persecuția etnică, având loc cel mult o simpla alegere noua de domiciliu.
Recurenta pârâtă a mai susținut că declarațiile de martori sunt dovezi conform legii, dar numai in măsura in care concorda cu situația istorica.
Înalta Curte de Casație si Justiție, analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, constatată nefondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit prevederilor art. l din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispozițiile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de articolul mai sus menționat.
Din interpretarea acestui text de lege precum și a întregului act normativ, rezultă că legiuitorul a avut în vedere toți cetățenii români, indiferent de etnie, care aflați pe teritoriul Statului Român, fie în teritoriile cedate, fie în cele păstrate sub administrația românească, au avut de suferit persecuții etnice.
De asemenea, potrivit art. 61 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente și, în lipsa acestor acte, prin declarație cu martori.
Din probatoriul administrat în cauză, în speță înscrisurile aflate la dosarul de fond, precum și din declarațiile martorilor audiați nemijlocit de instanță, rezultă că intimatul reclamant se încadrează în situația prevăzută de lege, fiind îndrituit să beneficieze de măsurile reparatorii în speță, situație dovedită de acesta în conformitate cu prevederile art. 61 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002.
Pentru considerentele arătate, se constată că instanța a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.J.P.C., împotriva sentinței civile nr. 41/2007 din 25 ianuarie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 aprilie 2007.