Proof of ethnic persecution under Law No. 189/2000 by witness testimony in the absence of official documents

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrata la data de 11 august 2006, reclamanta M.P. a chemat în judecata pe pârâta C.J.P.S., comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, solicitând ca prin sentința care se va pronunța să se dispună anularea Hotărârii nr. 113 din 19 iulie 2006, emisă de pârâtă și recunoașterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că hotărârea emisă de pârâtă este nelegala, deoarece a făcut dovada că s-a refugiat împreună cu familia sa din localitatea Șipotele Sucevei (U.R.S.S.) în localitatea Izvoarele Sucevei, în septembrie 1940, imediat după ocuparea Basarabiei și Bucovinei de Nord.

Prin sentința civilă nr. 247 din 6 septembrie 2006, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta M.P., în contradictoriu cu pârâta C.J.P.S., comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000. A anulat Hotărârea nr. 113 din 19 iulie 2006, emisă de pârâtă, a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.

Pentru a hotărî astfel a reținut că, așa cum rezultă și din declarațiile martorilor M.A. și I.V., care s-au aflat în aceiași situație de refugiat, reclamanta s-a născut la data de 5 noiembrie 1933 în localitatea Șipotele Sucevei și împreună cu familia sa, s-a refugiat din motive de persecuție etnică în România, în luna septembrie 1940, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C.J.P.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 alin. (9), C. proc. civ.

În motivare recurenta a arătat că, având în vedere actele de stare civilă și adresa nr. 4317 din 3 martie 2006 a Arhivelor Naționale Suceava, din care reiese că familia reclamantei nu face parte din familiile refugiate din Șipotele Sucevei, U.R.S.S. în România, reclamanta nu dovedește cu nici un document oficial refugierea sa datorită persecuțiilor etnice din localitatea Șipotele Sucevei, U.R.S.S. în România, în septembrie 1940, motiv pentru care reclamanta nu poate beneficia de prevederile art. l lit. c). din Legea nr. 189/2000.

Examinând sentința atacată în raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză, dispozițiile legale incidente pricinii și potrivit art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit art. 1 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, dacă a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Conform art. 2 din Normele de aplicare ale prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană refugiată se înțelege persoana care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.

Din interpretarea prevederilor ordonanței, rezultă că obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.

Astfel, motivarea recurentei potrivit căreia dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. l din Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, nu este întemeiată atâta vreme cât dispozițiile art. 4 alin. (2) din H.G. nr. 127/2002 prevăd expres că, în lipsa actelor oficiale dovada persecuției etnice se poate face prin declarație cu martori.

Or, din declarațiile martorilor N.A. și V.I., declarații date în fața instanței de fond, rezultă fără echivoc că reclamanta împreună cu familia sa s-a refugiat în luna septembrie 1940 din Șipotele Sucevei – U.R.S.S., în Izvoarele Sucevei - România, din motive de persecuție etnică.

Pe cale de consecință Curtea constată că recursul este nefondat și conform dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.J.P.S., împotriva sentinței nr. 247 din 6 noiembrie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2007.