Eligibility of children born during parents' ethnic displacement as direct victims under compensation legislation

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 4 iulie 2006, reclamantul B.D. a chemat în judecata pe pârâta C.P.M.B., comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, solicitând ca prin sentința care se va pronunța să se dispună anularea hotărârii nr. 16028/310 din 16 iunie 2006, emisa de pârâtă și recunoașterea drepturilor prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că hotărârea emisă de pârâtă este nelegala, deoarece a făcut dovada că s-a născut în timpul cât timp părinții săi au fost strămutați într-o altă localitate decât cea de domiciliu, din motive de persecuție etnică.

Prin sentința civilă nr. 2065 din 2 octombrie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul B.D., în contradictoriu cu pârâta C.P.M.B., comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000. A anulat hotărârea nr. 16028/310 din 16 iunie 2006, emisă de pârâtă, a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului drepturile prevăzute de art. l lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 22 mai 1943 - 06 martie 1945.

Pentru a hotărî astfel a reținut că reclamantul s-a născut la data de 22 mai 1943 în județul Prahova, în timpul refugiului părinților săi, având în vedere că s-a dovedit perioada de refugiu a mamei reclamantei și că aceasta a dobândit calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C.P.M.B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 3041 și art. 304 alin. (8) și (9) C. proc. civ.

În motivare recurenta a arătat că reclamantul s-a născut la data de 22 mai 1943, în Municipiul Sinaia, Județul Prahova, pe raza unui teritoriu aflat sub administrație românească și, la mai mult de un an și cinci luni de la refugiul părinților din Ardealul de Nord, urmare a tratatului de la Viena din data 30 august 1940, ca urmare a acestui fapt, nu poate face dovada unei persecuții etnice suferite în mod direct, astfel cum este stipulat în prevederile legii. Legea nr. 189/2000 nu îi prevede ca beneficiari si pe moștenitorii celor care de drept ar fi putut beneficia de prevederile acestei legi, pe considerentul că au suportat aceleași privațiuni materiale si morale ca si aceștia. Singurii moștenitori care pot beneficia de pe urma titularilor de drept sunt soții supraviețuitori, (a căror situație este prevăzuta in articolul 3). A mai precizat că nu se menționează în prevederile legii că ar putea beneficia și cei născuți ulterior datei strămutării părinților, pe considerentul că au suferit privațiuni ca urmare a statutului de strămutat pe care l-au avut părinții.

Examinând sentința atacată în raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză, dispozițiile legale incidente pricinii și potrivit art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit art. 1 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, dacă a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Conform art. 2 din Normele de aplicare ale prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană refugiată se înțelege persoana care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.

Din interpretarea prevederilor ordonanței, rezultă că obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Este de notorietate împrejurarea că prin Dictatul de la Viena încheiat la 30 august 1940, o parte din teritoriul românesc al Transilvaniei a fost cedat către Ungaria conducând la o tensionare a relațiilor dintre România și Ungaria.

Dictatul de la Viena nu numai că nu a clarificat situația existentă deja între cele două țări, totodată, nereușind să rezolve nici problema naționalităților, separând toți etnicii maghiari de cei români astfel că o parte din populația de etnie română din teritoriul Transilvaniei de Nord a rămas în porțiunea primită de Ungaria, iar o parte din populația de etnie maghiară a rămas în Transilvania Sudică.

Or, în cauză este necontestat că reclamantul, născut la data de 22 mai 1943 în localitatea Sinaia, județul Prahova, ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a refugiului din motive de persecuție etnică.

Pe cale de consecință Curtea constată că recursul este nefondat și conform dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.P.M.B., împotriva sentinței nr. 2065 din 2 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2007.