Extent of reparation rights under Law No. 189/2000 to persons born during ethnic persecution

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanta E.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.P.M.B., anularea Hotărârii nr. 16111/348 din 31 iulie 2006 și obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că s-a născut la data de 18 februarie 1942, după strămutarea părinților săi urmare a Tratatului semnat la Craiova în anul 1940, astfel încât pârâta în mod greșit a respins cererea sa formulată în temeiul Legii nr. 18972000.

Prin sentința civilă nr. 2674 din 1 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, acțiunea reclamantei a fost admisă, instanța dispunând anularea hotărârii atacate. Totodată instanța a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada 18 februarie 1942-6 martie 1945.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut, în esență, că potrivit probatoriului administrat, reclamanta s-a născut la data de 18 februarie 1942 în localitatea Râmnic, raionul Istria, România, ulterior strămutării părinților săi din Satul Regina Măria, Județul Caliacra, astfel încât aceasta a avut de suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii ca și familia sa.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.P.M.B., criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ. și de art. 3041 din același act normativ, opinând că reclamanta s-a născut, pe teritoriul României, după trecerea unui interval de un an și 5 luni de la semnarea Tratatului de la Craiova, astfel încât aceasta nu se încadrează în ipoteza prevăzută de lege.

Înalta Curte de Casație si Justiție, analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, constatată nefondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează:

Potrivit prevederilor art. l din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispozițiile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de articolul mai sus menționat.

Este evident că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, iar prin persoana persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod direct, cât și aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecințele acelei persecuții.

Acesta este și cazul persoanelor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile care au decurs din aceasta situație. O atare concluzie se desprinde din întreaga economie a actului normativ aplicabil, fiind echitabilă acordarea drepturilor în speță, date fiind condițiile vitrege în care aceste persoane s-au născut.

Totodată, din interpretarea actului normativ aplicabil, rezultă că legiuitorul a avut în vedere cetățenii români aflați pe teritoriul Statului Român, fie în teritoriile cedate fie în cele păstrate sub administrația românească, care au avut de suferit persecuții etnice.

Din probatoriul administrat în cauză, în speță actele de stare civilă depuse la dosarul de fond, rezultă că intimata reclamantă se încadrează în situația prevăzută de lege, fiind îndrituită să beneficieze de măsurile reparatorii în speță, situație dovedită de aceasta în conformitate cu prevederile art. 61 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002.

Pentru considerentele arătate, se constată că instanța a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.P.M.B., împotriva sentinței civile nr. 2674 din 1 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2007.