Recognition of post-WWII refugee status for compensation: sufficiency of witness declarations absent official records

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 20 iulie 2005, reclamantul T.Ș. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P.C., anularea Hotărârii nr. 1607 din 7 iunie 2005 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În susținerea acțiunii, reclamantul a depus la dosar mai multe înscrisuri, printre care hotărârea atacată, acte de stare civilă și declarațiile autentificate ale unor martori, arătând că, din cauza persecuțiilor etnice la care au fost supuși, reclamantul și familia acestuia s-au refugiat, în perioada iunie 1944 - mai 1945, din localitatea Gârbău, unde își aveau domiciliul, în localitatea Deja, județul Sălaj.

Prin sentința civilă nr. 128/F/CA din 25 octombrie 2005, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, reținând ca dovedite susținerile reclamantului a admis acțiunea acestuia și, anulând hotărârea emisă de pârâtă, a obligat-o să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și să-i acorde drepturile ce i se cuvin, pentru perioada iunie 1944 - martie 1945.

Recursul declarat de pârâta C.J.P.C., împotriva acestei sentințe a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal care, prin decizia nr. 1281 din 13 aprilie 2006, a casat hotărârea atacată, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, în vederea completării probatoriului cu înscrisuri oficiale, din care să rezulte că intimatul-reclamant a avut domiciliul în localitatea Gârbău, de unde pretinde că s-a refugiat din cauza persecuțiilor etnice.

Rejudecând cauza după casare, Curtea de Apel Brașov, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 179/ CA din 18 septembrie 2006, a admis acțiunea reclamantului, a anulat hotărârea emisă de pârâtă și a obligat-o să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și să-i acorde drepturile ce i se cuvin, pentru perioada 1 iulie 1944 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 iunie 2005.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în baza probelor administrate în ambele cicluri procesuale, că familia reclamantului a locuit în perioada 1934 - 1942 în localitatea Deja, unde tatăl reclamantului avea funcția de învățător, așa cum rezultă din copia cărții de muncă (poziția 9 din cartea de muncă), și unde, la data de 10 iunie 1941, s-a născut reclamantul T.Ș.

Începând cu data de 1 septembrie 1942, reclamantul împreună cu familia sa s-au stabilit în localitatea Gârbău, unde tatăl reclamantului a fost tot învățător astfel cum rezultă din copia cărții de muncă a acestuia (poziția 11 din cartea de muncă). Din depozițiile martorilor rezultă că, în luna iulie 1944, familia reclamantului a fost nevoită să părăsească localitatea de domiciliu, Gârbău, urmare persecuțiilor etnice la care au fost supuși, având în vedere faptul că în acea localitate populația era majoritar română.

Mai reține instanța de fond că, așa cum rezultă din hotărârile judecătorești depuse la dosar, și fraților reclamantului, P.M.I. și T.A., li s-a recunoscut calitatea de beneficiari ai Legii nr. 189/2000.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs C.J.P.C., susținând, în esență, că este netemeinică și nelegală, întrucât nu s-a făcut dovada persecuției etnice.

Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

De asemenea, în conformitate cu art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente (alin. (1)) sau, în lipsa actelor oficiale, prin declarație cu martori (alin. (2)).

Or, din declarațiile autentificate ale martorilor M.C. și H.L., coroborate cu celelalte înscrisuri depuse la dosar, respectiv contractul de vânzare cumpărare de bunuri în care figurează ca parte tatăl intimatului-reclamant (dosar fond rejudecare), și Carnetul de muncă al acestuia (dosar fond rejudecare), rezultă că, din cauza persecuțiilor etnice la care au fost supuși, reclamantul și familia acestuia s-au refugiat, în perioada iulie 1944 - mai 1945, din localitatea Gârbău, unde își aveau domiciliul, în localitatea Deja, județul Sălaj, abandonându-și locuința și toate bunurile dobândite.

Mai mult decât atât, așa cum rezultă din hotărârile judecătorești depuse la dosar (dosar fond rejudecare), fraților reclamantului, P.M.I. și T.A., li s-a recunoscut calitatea de beneficiari ai Legii nr. 189/2000.

Cum, potrivit legii, s-a făcut dovada refugiului, precum și a faptului că acesta a fost consecința persecuțiilor etnice suferite de reclamant și familia sa, în mod corect instanța de fond a admis acțiunea și, anulând hotărârea emisă de pârâtă, a obligat-o să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și să-i acorde drepturile ce i se cuvin.

Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.J.P.C. împotriva sentinței nr. 179/ CA din 18 septembrie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2007.