Timeliness of appeal against criminal conviction for foreign nationals; failure to prove absence from hearings bars late appeal and reinstatement

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 712 din 23 septembrie 2002 a Tribunalului Timiș, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpaților P.F.I. și D.L.R.U.G.A., pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 3 pct. 1 din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 88 C. pen. și art. 350 C. proc. pen., a dedus durata arestului preventiv, de la 10 august 2002, la zi și a dispus punerea de îndată, în libertate, a inculpaților, dacă nu sunt arestați, în altă cauză.

În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea cantității de 191,51 gr. rășină de cannabis de la inculpatul P.F.I. aflat în custodia C.Z.C.C.O.A. Timișoara, conform dovezii seria B nr. 601241 din 20 august 2002, având sigiliul MI nr. 2679 din 11 august 2002.

În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea de la inculpatul P.F.I. a autoturismului marca Citroen.

A dispus restituirea către inculpați a celorlalte bunuri din autoturismul menționat.

În baza art. 117 C. pen., a dispus expulzarea ambilor inculpați din România.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș. În motivare, a invocat netemeinicia hotărârii, în sensul greșitei achitări și aspecte de nelegalitate referitoare la confiscarea autoturismului și expulzarea inculpaților.

Prin decizia penală nr. 35 din 24 septembrie 2003 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în dosarul nr. 6310/2002 a fost admis apelul Parchetului, a fost desființată sentința nr. 712 din 23 septembrie 2002 și s-a trimis cauza spre rejudecare, în fond, motivat de faptul că, potrivit rechizitoriului, inculpații au fost trimiși în judecată pentru tentativă de introducere în țară de droguri, faptă prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 3 pct. 1 din Legea nr. 143/2000. În rechizitoriu, se menționează și că inculpații dețineau droguri și pentru consum propriu, faptă care constituie la rândul său, infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000. Cum, în rechizitoriu această faptă este descrisă, instanța trebuia să verifice și să se pronunțe explicit, deoarece sesizarea instanței se face pentru toate faptele descrise în rechizitoriu și cele menționate în dispozitivul acestuia.

Cauza a fost reînregistrată la Tribunalul Timiș sub nr. 11264 din 21 octombrie 2003.

Prin sentința penală nr. 442/ PI din 4 mai 2005 a Tribunalului Timiș, în baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 143/2000 și art. 74 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpații P.F.I. și D.L.R.U.G.A., la câte o pedeapsă de câte un an și 6 luni închisoare, pentru tentativă de introducere în țară de droguri de risc.

În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 13 lit. a) C. pen., i-a condamnat pe aceeași inculpați la câte o pedeapsă de câte 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate, în cea mai grea de un an și 6 luni închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă restul preventiv, de la 10 august 2002 la 23 septembrie 2002.

În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 a confiscat de la inculpați cantitatea de 183,78 gr. cannabis și de la inculpatul P.F.I. autoturismul marca Citroen, indisponibilizat la C.Z.C.C.O.A. Timișoara și a dispus restituirea către inculpați a celorlalte bunuri din autoturismul menționat.

Din probele administrate, în dosarul de urmărire penală și cel de cercetare judecătorească, din procesul verbal de constatare al organelor penale, declarațiile inculpaților, copiile pașapoartelor și planșele foto, instanța a reținut că cei doi inculpați au recunoscut comiterea celor două infracțiuni și anume tentativă de introducere în țară de droguri de risc și aceea de consum de droguri.

Apărarea inculpaților privind necunoașterea legilor române nu este o cale de exonerare a răspunderii penale, în ceea ce-i privește pe cei doi inculpați, dar având în vedere persoana acestora, situația lor socio-profesională, instanța a reținut în favoarea lor circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., constând în comportarea sinceră, în cursul procesului.

Împotriva acestei sentințe, nr. 442 din 1 iunie 2005, au declarat apeluri inculpații.

Prin decizia penală nr. 372/ A din 27 noiembrie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, apelurile inculpaților au fost respinse ca tardive.

S-a reținut că, așa cum rezultă din dovezile procedurale aflate la dosar, comunicările soluției s-au făcut în anul 2005, în timp ce apelurile au fost introduse, prin apărători, la 2 noiembrie 2006, cu mult după expirarea termenului de apel prevăzut de lege.

Împotriva acestei din urmă decizii, inculpații au declarat recursuri susținând că apelurile lor trebuiau privite ca fiind introduse peste termen și soluționate cu acuratețe, pentru a nu le fi afectat dreptul la libertate. Că, practic, Curtea de Apel Timișoara, s-a referit în cuprinsul și dispozitivul hotărârii sale privind apelurile lor, la două hotărâri diferite, anume, asupra uneia care s-ar fi pronunțat în 4 mai 2005 și una care s-ar fi pronunțat la 1 mai 2005.

S-a mai motivat că, hotărârea prin care au fost respinse apelurile peste termen, nu este motivată prin prisma instituției apelului peste termen.

Recursurile inculpaților sunt nefondate.

Din actele și probele dosarului, rezultă că sentința prin care a fost soluționat fondul speței, în rejudecare, este nr. 442 din 1 iunie 2005, sentință comunicată inculpaților în Spania, la 28 iunie și respectiv, 1 iulie 2005, încât, nefiind atacată cu apel, la 15 august 2005, a fost considerată ca fiind definitivă, emițându-se mandatele de executare a pedepselor.

Inculpații, dați în urmărire penală internațională, au declarat apel peste termen la 2 noiembrie 2006, fără a fi făcut dovada, așa cum cere art. 365 C. proc. pen., că au lipsit atât la toate termenele de judecată cât și la pronunțare, încât, neexistând condițiile cerute de lege pentru un astfel de apel și nici cele cerute pentru repunerea în termen, conform art. 364 C. proc. pen., în mod corect instanța a respins apelurile ca tardiv declarate.

În atare situație, Curtea va trebui să observe că recursurile inculpaților P.F.I. și D.L.R.U.G.A., sunt nefondate și vor trebui respinse, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., menținându-se astfel, hotărârea atacată.

Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat precum și modul de plată al interpreților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați P.F.I. și D.L.R.U.G.A. împotriva deciziei penale nr. 372/ A din 27 noiembrie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul interpretului de limbă spaniolă, pentru recurenții inculpați, se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 februarie 2007.