Pre-trial detention maintenance: persisting public order risk after first-instance conviction in aggravated robbery
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) dismissed as unfounded the defendant's appeal against the Court of Appeal's decision to maintain pre-trial detention, ordering the appellant to pay 140 lei in judicial expenses; the appellate decision upholding preventive detention under Article 160b(3) of the Code of Criminal Procedure remains in force. The case involved a challenge to the maintenance of preventive detention for an individual charged with aggravated robbery under Articles 211(1) and (2)(b) and (c) and (21)(a) of the Penal Code, where the defendant argued that the grounds for detention no longer existed. The ICCJ held that the appeal was meritless because the legal basis for detention under Article 148(f) of the Code of Criminal Procedure—specifically the risk to public order given the potential sentence exceeding four years—remained valid, particularly as a first-instance conviction had been rendered and the case was pending on appeal, with no new elements emerging to justify release.
Legislator headnote
AI generatedart. 160b alin. (3) C. proc. pen, art. 148 lit. f) C. proc. pen, art. 38515 lit. b) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Pre-trial detention maintenance: persisting public order risk after first-instance conviction in aggravated robbery: The case involved a challenge to the maintenance of preventive detention for an individual charged with aggravated robbery under Articles 211(1) and (2)(b) and (c) and (21)(a) of the Penal Code, where the defendant argued that the grounds for detention no longer existed. The ICCJ held that the appeal was meritless because the legal basis for detention under Article 148(f) of the Code of Criminal Procedure—specifically the risk to public order given the potential sentence exceeding four years—remained valid, particularly as a first-instance conviction had been rendered and the case was pending on appeal, with no new elements emerging to justify release.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis cited for dismissing the appeal as unfounded in the dispositive order.
Full text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 3 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. 363/57/2007, s-a dispus, în temeiul art. 160b alin. (3) C. proc. pen., menținerea arestării preventive a inculpatului Ț.V.D. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen.
În motivarea încheierii s-a arătat că, întrucât măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, iar temeiurile care au determinat arestarea inculpatului subzistă și impun în continuare privarea de libertate și pentru a se asigura o bună desfășurare a procesului penal se justifică menținerea acestei măsuri în condițiile legii.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul menținerii măsurii arestării preventive, pe care o consideră greșită și a susținut că în cauză nu mai subzistă motivele pentru care s-a dispus luarea acestei măsuri, solicitând revocarea acesteia.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune menținerea acestei măsuri.
În cauză, verificând actele și lucrările de la dosar, se constată că temeiul juridic pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive îl constituie prevederile art. 148 lit. f) C. proc. pen. (astfel cum a fost modificat), respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată este mai mare de 4 ani și lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând recursul declarat de inculpat raportat la cele mai sus arătate, se constată că temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive nu a dispărut, mai mult chiar, în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare în primă instanță prin care s-a reținut vinovăția acestuia pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată, cauza aflându-se în prezent la instanța de apel.
Față de această situație, urmează a se constata că în cauză nu au dispărut împrejurările care au justificat luarea măsurii arestării preventive și că, pe cale de consecință, nu există temeiuri care să ducă la revocarea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât, de la data arestării și până în prezent nu au apărut elemente noi care să justifice această cerere.
În consecință, pentru considerentele arătate, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul Ț.V.D. este nefondat și a fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 lit. b) C. proc. pen.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat Ț.V.D. împotriva încheierii de ședință din 3 mai 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 363/57/2007.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 mai 2007.