Damages for delayed enforcement of a court judgment delictually liable only where procedural suspension constitutes an abusive exercise of rights

Hzh 8Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 10245/2001, reclamanta SC B. SA Bărcănești a chemat în judecată pe pârâta B.A., sucursala Prahova solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 22.090.334.292 lei, reprezentând reactualizarea debitului de 3.005.494.000 lei.

Prin sentința civilă nr. 4021/ COM din 13 decembrie 2005, Tribunalul Constanța, secția comercială, a respins cererea formulată împotriva pârâtei A.V.A.S., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Respinge, ca nefondată, cererea principală formulată de SC B. SA Bărcănești, în contradictoriu cu R.B. SA Ploiești.

Respinge cererea reconvențională ca rămasă fără obiect.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata despăgubirilor pentru executarea cu întârziere a obligației stabilite prin sentința civilă nr. 1223 din 12 noiembrie 1997 nu poate avea drept temei decât răspunderea civilă delictuală.

Dispozițiile art. 43 C. com., sunt aplicabile în cauzele în care creditorii, odată cu cererea de obligare a debitorilor la îndeplinirea obligațiilor asumate, solicită și obligarea acestora la plata despăgubirilor rezultate din executarea cu întârziere a acestor obligații.

În speță, executarea cu întârziere a unei hotărâri judecătorești poate aduce prejudicii creditorului, iar debitorul poate fi obligat să acopere aceste prejudicii, dacă se reține atitudinea culpabilă și fapta ilicită a acesteia în provocarea acestei daune, așa cum însăși reclamanta a susținut în cererea de chemare în judecată, chiar dacă nu a indicat expres dispozițiile art. 998 – art. 999 C. civ.

În cauză, natura complexă a raporturilor juridice stabilite între cele două părți, existența unor obligații reciproce a dus la suspendarea executării sentinței civile nr. 1223 din 12 noiembrie 1997 de către instanța de recurs și la admiterea cererii de revizuire formulată de către pârâta din prezenta cauză împotriva aceleiași sentințe.

Chiar dacă această cerere de revizuire a fost ulterior respinsă în cursul procesului de față, admiterea ei inițială a dovedit că pârâta nu a exercitat abuziv căile de atac reglementate de lege, ci cu intenția de a-și proteja propriile sale drepturi.

Întrucât, în cadrul exercițiului normal al dreptului, cel ce se folosește de drepturile sale nu poate fi socotit că prejudiciază pe cineva instanța a reținut că nu este îndeplinită condiția existenței unei fapte ilicite, care să atragă răspunderea delictuală a pârâtei.

Privitor la cererea reconvențională, aceasta a rămas fără obiect întrucât se întemeiază pe dispozitivul Deciziei civile nr. 681 din 13 decembrie 2000 a Curții de Apel Pitești, decizie care a fost modificată în tot prin Decizia civilă nr. 1971 din 28 martie 2003 a Curții Supreme de Justiție.

Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 94/ COM din 27 aprilie 2006, respinge, ca nefondat, apelul comercial declarat de reclamanta SC B. SA Bărcănești împotriva sentinței civile nr. 4021/ COM din 13 decembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr. 2763/COM/2005, în contradictoriu cu intimații-pârâți R.B. SA Ploiești și A.V.A.S.

Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut că nu poate fi primită critica conform cu care temeiul juridic al acțiunii nu ar fi fost art. 998 – art. 999 C. civ., ci art. 43 C. com., art. 371 pct. 1 și 2 C. proc. civ., prevederile O.G. nr. 9/2000. Aceasta pentru că temeiul de drept nu a fost indicat, iar pe de altă parte, din ansamblul considerentelor cererii de chemare în judecată, rezultă că argumentația este bazată pe instituția răspunderii civile delictuale.

Precizarea unui temei de drept, în calea de atac, contravine dispozițiilor procedurale și nu leagă instanța de fond, iar dispozițiile art. 371 C. proc. civ., nu pot fi valorificate ca temei de drept substanțial pentru pretenții formulate pe calea unei acțiuni distincte.

În temeiul art. 304 pct. 9 teza a doua C. proc. civ., reclamanta SC B. SA Bărcănești a declarat recurs, susținând că atât instanța de apel cât și instanța de fond au dat o calificare juridică greșită acțiunii recurentei-reclamante, pe care în mod neîntemeiat au încadrat-o în categoria acțiunilor ce au la bază instituția răspunderii civile delictuale, reglementată de art. 998 – art. 999 C. civ.

Indicarea greșită a unui temei juridic nu leagă instanța, care este obligată să determine cadrul procesual exact, cerință ce rezultă din dispozițiile art. 129 alin. (4) C. proc. civ., prin care se reglementează unul din principiile de bază ale procesului civil, principiul rolului activ al judecătorului.

Chiar dacă recurenta-reclamantă a indicat în mod insuficient în acțiunea introductivă ca temeiuri juridice doar prevederile art. 43 C. com. și prevederile O.G. nr. 9/2000, instanța de apel trebuia să rețină că adevăratele temeiuri juridice ale acțiunii erau reprezentate de dispozițiile art. 1073 C. civ. și art. 1084 C. civ., potrivit cărora „Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare”, respectiv „Daunele-interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit afară de excepțiile și modificările mai jos menționate”.

Recursul nu este fondat:

Din cuprinsul cererii introductive rezultă că reclamanta nu a indicat temeiul de drept al pretențiilor sale, însă întreaga argumentație se întemeiază pe instituția răspunderii civile delictuale.

În conformitate cu prevederile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., „În toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății”.

Principiul disponibilității obligă instanța să se pronunțe exclusiv în limitele cererii introductive, intra-petita, în limitele cadrului procesual indicat de către reclamant.

Rolul activ al judecătorului în procesul civil nu poate fi analizat făcându-se abstracție de la principiul disponibilității. De la acest principiu specific procedurii civile nu s-ar putea deroga, pe temeiul rolului activ al judecătorului, fără să existe o dispoziție legală expresă.

Constatând că instanțele au pronunțat hotărâri cu aplicarea și interpretarea judicioasă a legii, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., urmează a respige, ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC B. SA Bărcănești, împotriva deciziei nr. 94 din 27 aprilie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de Contencios Administrativ și Fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi 2 februarie 2007.