Ethnic persecution required for wartime refugee status under Law 189/2000: military evacuation insufficient
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal, upholding the Court of Appeal’s judgment that rejected the plaintiff’s claim. The dispute concerned an action for the annulment of an administrative decision denying refugee status under Law No. 189/2000, where the plaintiff alleged he was evacuated from his residence in 1944 due to military operations during World War II. The courts held that the plaintiff failed to prove that his displacement resulted from ethnic persecution, as required by Article 1 of Ordinance No. 105/1999, noting that mere relocation or evacuation for military reasons does not constitute refugee status nor equate to state requisitioning. Consequently, the lower court’s finding that the claim was unfounded due to lack of evidence of ethnic motives was confirmed, leaving the original denial of rights in force.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din Legea nr. 189/2000, art. 6 din O.U.G. nr. 105/1999, art. 312 C. proc. civ; Ethnic persecution required for wartime refugee status under Law 189/2000: military evacuation insufficient: The dispute concerned an action for the annulment of an administrative decision denying refugee status under Law No. 189/2000, where the plaintiff alleged he was evacuated from his residence in 1944 due to military operations during World War II. The courts held that the plaintiff failed to prove that his displacement resulted from ethnic persecution, as required by Article 1 of Ordinance No. 105/1999, noting that mere relocation or evacuation for military reasons does not constitute refugee status nor equate to state requisitioning. Consequently, the lower court’s finding that the claim was unfounded due to lack of evidence of ethnic motives was confirmed, leaving the original denial of rights in force.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited in the dispositive as the procedural basis for dismissing the appeal as unfounded and maintaining the lower court's judgment.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Suceava, prin declinare de competență de la Tribunalul Suceava, reclamantul L.I.F.A. a solicitat în contradictoriu cu C.J.P.S., anularea Hotărârii nr. 69 din 3 martie 2006 emisă de pârâtă, obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de persoană refugiată și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în primăvara anului 1944 împreună cu familia au fost evacuați din Rădăuți în Gurahonț, județul Arad, rămânând în refugiu 4 ani și 8 luni.
Reclamantul în susținerea acțiunii a depus, în copie, înscrisuri.
A mai susținut reclamantul că evacuarea din localitatea de domiciliu a avut loc ca urmare a unor evenimente de război și anume intrarea și înaintarea pe teritoriu României a trupelor sovietice în cadrul operațiunilor militare din a doua parte a celui de-al doilea război mondial.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 163 din 28 iunie 2006 Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantului ca nefondată.
Pentru a adopta această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul nu a făcut dovada, prin probele administrate, că împreună cu familia a fost evacuat din locuința pe care o deținea, ca urmare a unor persecuții etnice în sensul prevederilor art. 1 din Legea nr. 189/2000.
A mai reținut instanța că evacuarea reclamantului din localitatea de domiciliu, nu a avut loc ca urmare a persecuțiilor etnice din partea statului român, ci dimpotrivă statul român a luat măsuri pentru adăpostirea și asigurarea de locuri de muncă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Examinând cauza și sentința atacată, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații expres prevăzute de lege.
Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victime și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice.
Totodată, potrivit art. 6 din O.U.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
De asemenea, evacuarea locuinței astfel cum este menționată de Legea nr. 323/2004 nu este același lucru cu rechiziționarea locuinței, ca act de stat, întocmit în împrejurări excepționale, de obicei pe timp de război.
Recurentul a încercat să-și dovedească calitatea de persoană refugiată prin intermediul probei cu acte.
Simpla mutare a recurentului dintr-o localitate în alta, nu poate fi considerată refugiu și mai ales cauzat de persecuții din motive etnice.
Așa fiind, cum recurentul – reclamant nu a făcut dovada în nici un fel că ar fi refugiat și că acest lucru ar fi fost consecința unor persecuții din motive etnice, în mod corect, instanța de fond, a dispus respingerea acțiunii ca nefondată.
În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de L.I.F.A., împotriva sentinței civile nr. 163 din 28 iunie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 ianuarie 2007.