Appeal over Cadrilater compensation refusal fails; prior judgment affirmed.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Romanian High Court of Cassation and Justice dismissed the claimant's appeal as unfounded, affirming the Court of Appeal's judgment that rejected the action on the merits; the prior outcome remains in force. The underlying administrative dispute involved a claim against the Ministry of Public Finance and related commissions for unjustified refusal to resolve compensation requests under Law No. 9/1998 regarding damages for heirs displaced from the Cadrilater, plus moral damages; the claimant had already received a compensation decision (No. 1574/2002) and failed to contest it through the special procedure provided by that law. The court held that no unjustified refusal existed because the defendants had responded, that the Court of Appeal had proper jurisdiction over a central administrative organ's refusal, and that the joinder request was irrelevant; the decision was based on Article 1 of Law No. 29/1990 and Articles 3(1), 312, and 306(2) of the Civil Procedure Code, with no grounds for cassation.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din Legea nr. 29/1990, art. 3 pct. 1 C. proc. civ, art. 306 alin. (2) C. proc. civ, art. 312 C. proc. civ; Appeal over Cadrilater compensation refusal fails; prior judgment affirmed: Față de obiectul acțiunii, competența revenea curții de apel, pentru că era vorba de un refuz din partea unui organ administrativ central (art. 3 pct. 1 C. proc. civ.) și nu de plângerea împotriva unei hotărâri a unei instituții sau autorități locale (art. 2 pct. c C. proc. civ.).
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Ț.C., în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, Comisia Centrală pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998, privind despăgubirile din Cadrilater, Prefectura municipiului București, Comisia Municipală a Prefecturii municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 privind despăgubirile moștenitorilor strămutați din Cadrilater, a solicitat a se constata refuzul nejustificat al pârâților de a-i soluționa cererile privind dreptul de a primi despăgubiri, actualizate în baza Legii nr. 9/1998 și obligarea pârâților la plata a un miliard lei, daune morale.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 952 din 17 octombrie 2002, a respins excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Instanța a reținut că acțiunea reclamantului este admisibilă în baza art. 1 din Legea nr. 29/1990, dar că nu există un refuz nejustificat de soluționare. Aceasta, deoarece, în cauză, pârâții au răspuns reclamantului la cererile formulate, arătând că soluționarea cererilor formulate în baza Legii nr. 9/1998 privind despăgubirile, se soluționează în funcție de înregistrarea lor și în raport de complexitatea actelor depuse.
S-a mai reținut că reclamantul nu a contestat în baza art. 1 din Legea nr. 29/1990, hotărârea nr. 1574/2002, aceasta fiind contestabilă conform art. 4 din cuprinsul hotărârii, la Comisia Centrală de Aplicare a Legii nr. 9/1998 din cadrul Ministerului Finanțelor și în condițiile speciale revăzute de Legea nr. 9/1998.
Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, reclamantul a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și trimiterea spre rejudecare la instanța competentă.
Se arată că fiind bolnav, a fost în imposibilitate să-și facă apărările, că hotărârea nr. 1574/2002 a atacat-o, dar nu cunoaște modul de soluționare, susține necompetența curții de apel în soluționarea cauzei și precizează că, în mod greșit, instanța a respins cererea de conexare cu dosarul nr. 27/1999 a Curții de Apel București.
Recursul este nefondat.
Prin acțiunea formulată împotriva pârâților, Ț.C. a solicitat a se constata refuzul nejustificat al acestora, de a-i soluționa cererile privind dreptul de a primi despăgubiri, actualizate în baza Legii nr. 9/1998 și obligarea lor la plata daunelor morale de un miliard de lei.
La dosar, reclamantul a depus și hotărârea nr. 1574/2002, prin care i s-au fixat compensații bănești conform Legii nr. 9/1998, de 190.339.661 lei și a arătat că a contestat-o la Ministerul Finanțelor, dar nu a primit recurs.
Instanța i-a pus în vedere reclamantului să-și precizeze acțiunea și să indice care este actul administrativ contestat sau actul pe care îl consideră refuz nejustificat de rezolvare a unei cereri privind un drept recunoscut de lege, dar reclamantul nu s-a prezentat.
În situația dată, legal, s-a pornit de la refuzul nejustificat al pârâților de a-i soluționa cererile de despăgubiri, întemeiate pe Legea nr. 9/1998.
Față de obiectul acțiunii, competența revenea curții de apel, pentru că era vorba de un refuz din partea unui organ administrativ central (art. 3 pct. 1 C. proc. civ.) și nu de plângerea împotriva unei hotărâri a unei instituții sau autorități locale (art. 2 pct. c C. proc. civ.).
Cum s-a constatat că nu este un refuz nejustificat, pârâții au comunicat că soluționarea cererilor formulate în baza Legii nr. 9/1998 privind despăgubirile, se soluționează în funcție de înregistrarea lor și în raport de complexitatea actelor depuse, în mod temeinic și legal, instanța a reținut că sunt întrunite cerințele art. 1 din Legea nr. 29/1990 și a respins acțiunea.
Cererea de conexare cu dosarul nr. 27/1999 a curții de apel nu era relevantă pentru soluționarea cauzei, astfel că, justificat, a fost respinsă de instanță.
Având în vedere inexistența unor motive de casare, de ordine publică, care ar putea fi invocate din oficiu conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat în baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Ț.C. împotriva sentinței civile nr. 952 din 17 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2003.