Competence of Tribunal versus Court of Appeal in administrative disputes against central authorities under the 5 billion lei threshold
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal of the health insurance authority, vacated the appellate judgment that had favored the plaintiffs, and remanded the case to the first-instance court for competent resolution. The dispute concerned an administrative action by over fifty individuals, including magistrates, challenging a central health insurance authority's decision to retain 7% health insurance contributions for the period January 2000 to March 2001, which they claimed were levied without legal basis; the lower appellate court had previously annulled this decision and ordered restitution with a contractual penalty, relying on provisions in Law No. 92/1992 and Law No. 145/1997. The High Court determined that the appellate court lacked subject-matter jurisdiction, holding that under Article 10 of Law No. 554/2004 and Article 2 of the Code of Civil Procedure, cases involving acts of central public authorities with a value below the 5 billion lei threshold must be adjudicated by the Tribunal's administrative and fiscal section rather than the Court of Appeal, thereby constituting a procedural error requiring remand.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 6 din Legea nr. 145/1997, art. 3041 C. proc. civ, art. 304 pct. 3 C. proc. civ, art. 2 alin. (1) lit. d) C. proc. civ, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004; Competence of Tribunal versus Court of Appeal in administrative disputes against central authorities under the 5 billion lei threshold: The dispute concerned an administrative action by over fifty individuals, including magistrates, challenging a central health insurance authority's decision to retain 7% health insurance contributions for the period January 2000 to March 2001, which they claimed were levied without legal basis; the lower appellate court had previously annulled this decision and ordered restitution with a contractual penalty, relying on provisions in Law No. 92/1992 and Law No. 145/1997. The High Court determined that the appellate court lacked subject-matter jurisdiction, holding that under Article 10 of Law No. 554/2004 and Article 2 of the Code of Civil Procedure, cases involving acts of central public authorities with a value below the 5 billion lei threshold must be adjudicated by the Tribunal's administrative and fiscal section rather than the Court of Appeal, thereby constituting a procedural error requiring remand.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the final decision to admit the appeal, vacate the appealed sentence, and remand the case to the competent court.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, reclamanții I.T., T.I., P.M., V.V., P.C., V.C., S.V., I.L., B.E., I.C., B.G., B.D., A.M., S.G., R.A., S.N., B.D., H.L., M.G., C.E., C.V., H.A., U.D.A., C.P., M.I., G.R.M.A., T.O., L.A., Z.M., D.A., M.A., I.G., S.L., L.L., B.L.R., B.F., C.M., A.M., O.N., T.M., C.I., M.D., C.B.S., C.I.F., B.I., S.T., C.M., R.E., N.V., M.C., G.A., A.E., B.D., R.A., M.M.M., M.G., I.S., B.A., B.S., B.C.O., B.R.O. au chemat în judecată pârâții Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești și Casa Națională de Asigurări de Sănătate București, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea răspunsului nr. 4353/2005 al Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării Ordinii Publice, Siguranței, Naționale și Autorității Judecătorești și obligarea acesteia să emită decizia de restituire prevăzută în Anexa nr. 1 a deciziei nr. 140 din 21 aprilie 2005, emisă de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, pentru sumele încasare nejustificat de la reclamanți, în perioada 1 ianuarie 2000 - 31 martie 2001, cu aplicarea coeficientului de devalorizare la zi sub sancțiunea plății unor daune cominatorii în sumă de 1.000.000 lei/zi de întârziere prin eliberarea deciziei de restituire.
Prin sentința nr. 405 din 20 februarie 2006, Tribunalul Caraș-Severin, secția civilă, a declinat competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanții I.T., T.I., P.M., V.V., P.C., V.C., S.V., I.L., B.E., I.C., B.G., B.D., A.M., S.G., R.A., S.N., B.D., H.L., M.G., C.E., C.V., H.A., U.D.A., C.P., M.I., G.R.M.A., T.O., L.A., Z.M., D.A., M.A., I.G., S.L., L.L., B.L.R., B.F., C.M., A.M., O.N., T.M., C.I., M.D., C.B.S., C.I.F., B.I., S.T., C.M., R.E., N.V., M.C., G.A., A.E., B.D., R.A., M.M.M., M.G., I.S., B.A., B.S., B.C.O., B.R.O., în favoarea Curții de Apel Timișoara.
Pentru a hotărî astfel, a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (1) pct. l C. proc. civ. și art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, actele emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.
Prin sentința civilă nr. 157 din 9 mai 2006, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanții I.T., T.I., P.M., V.V., P.C., V.C., S.V., I.L., B.E., I.C., B.G., B.D., A.M., S.G., R.A., S.N., B.D., H.L., M.G., C.E., C.V., H.A., U.D.A., C.P., M.I., G.R.M.A., T.O., L.A., Z.M., D.A., M.A., I.G., S.L., L.L., B.L.R., B.F., C.M., A.M., O.N., T.M., C.I., M.D., C.B.S., C.I.F., B.I., S.T., C.M., R.E., N.V., M.C., G.A., A.E., B.D., R.A., M.M.M., M.G., I.S., B.A., B.S., B.C.O., B.R.O.
A dispus anularea adresei nr. 4353/2005, emisă de pârâta Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești București, pe care a obligat-o să emită decizia de restituire prevăzută în Anexa nr. 1 a deciziei nr. 140 din 21 aprilie 2005, dată de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, pentru sumele încasate de la reclamanți, pe perioada 1 ianuarie 2000 - 31 martie 2001, cu aplicarea coeficientului de devalorizare la zi și sub sancțiunea daunelor cominatorii în sumă de 1.000.000 lei (Rol) pe zi de întârziere.
Pentru a hotărî astfel, a reținut că obligativitatea plății contribuțiilor la asigurările sociale de sănătate a fost instituită expres prin completările aduse art. 99 al Legii nr. 92/1992, prin Legea nr. 118/2001, pentru aprobarea O.U.G. nr. 179/1999 privind modificarea și completarea Legii nr. 92/1992, care face mențiunea beneficiului gratuității asistenței medicale, medicamentelor și protezelor, în condițiile respectării dispozițiilor legale privind plata contribuției de asigurări sociale de sănătate, conform Legii nr. 142/1997.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivare, recurenta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune în temeiul art. 3 și urm. din Decretul nr. 167/1958, arătând că de la data la care reclamanții consideră că au fost prejudiciați și până la data introducerii cererii de chemare în judecată, au trecut mai mult de trei ani.
Cât privește fondul cauzei, recurenta a motivat că reclamanților li s-a reținut contribuția obligatorie pentru asigurările sociale de sănătate de 7%, în temeiul dispozițiilor art. 4 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 145/1997 privind asigurările de sănătate.
A mai arătat că dispozițiile art. 6 din Legea nr. 145/1997 prevăd expres categoriile de persoane care beneficiază de asigurare de sănătate fără plata contribuției și că din această categorie nu fac parte și magistrații în activitate.
Analizând probele administrate în cauză, soluția instanței de fond și motivele de recurs, dispozițiile legale aplicabile în materie, precum și dispozițiile art. art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul Caraș-Severin, secția de contencios administrativ, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte constată că există motive de casare a sentinței atacate, fiind aplicabile dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., în sensul că în mod greșit Curtea de Apel Timișoara s-a învestit cu soluționarea în fond a cauzei, cu încălcarea competenței Tribunalului Caraș-Severin.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competența curților de apel.
Pe de altă parte, competența materială se stabilește după unul din cele două criterii prevăzute de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, criteriul locului ocupat de organul care a emis actul administrativ, respectiv, autoritate publică centrală sau autoritate publică teritorială și criteriul cuantumului litigiului, care are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, respectiv, până la concurența sumei de 5 miliarde lei sau sume care depășesc acest cuantum.
Or, obiectul cauzei îl formează litigiul privind un act administrativ emis de către o autoritate publică centrală, fiind în egală măsură un act administrativ de natură fiscală, reprezentând suma de 7% cu titlu de contribuție a asigurărilor de sănătate calculată, reținută și vărsată în contul Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești.
Înalta Curte constată că valoarea obiectului cererii reclamanților fiind în cuantum mai mic de 5 miliarde lei, potrivit anexei deciziei nr. 140 din 21 aprilie 2005, prin care s-a stabilit returnarea sumelor reprezentând 7% C.A.S. pentru perioada ianuarie 2000 - martie 2001, astfel că se vizează criteriul valoric al sumei sub aspect procesual de până la 5 miliarde lei.
Prin urmare, cu toate că actul atacat este emis de către o autoritate administrativă centrală, competența materială de soluționare în fond a cauzei aparține instanței de contencios administrativ a Tribunalului.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul Caraș-Severin, secția de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești, împotriva sentinței nr. 157 din 9 mai 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul Caraș-Severin, secția de contencios administrativ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2007.