Recognition of anti-communist resistance status: scope of abusive administrative measures under O.U.G. 214/1999
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the defendant ministry, thereby upholding the lower court's decision that granted the plaintiffs the status of fighters in the anti-communist resistance. The dispute concerned the administrative denial of this legal status to the claimant and his mother, which the plaintiffs challenged by seeking the annulment of two ministerial decisions that rejected their applications. The material facts established that the plaintiffs' father had received three successive political convictions, while the mother was forcibly dismissed from her teaching position after a transfer was denied, and the claimant was exmatriculated from university in 1948/1949 without explanation. Relying on the abridged measures under Article 3(g) and (f) of Urgent Ordinance No. 214/1999, the court held that these actions constituted abusive administrative measures resulting from the father's political persecution, rejecting the defendant's argument that the law prohibited extending status based on familial similarity. Consequently, the obligation to issue new decisions recognizing the plaintiffs' status remains in force.
Legislator headnote
AI generatedart. 312 C. proc. civ; Recognition of anti-communist resistance status: scope of abusive administrative measures under O.U.G. 214/1999: The dispute concerned the administrative denial of this legal status to the claimant and his mother, which the plaintiffs challenged by seeking the annulment of two ministerial decisions that rejected their applications. The material facts established that the plaintiffs' father had received three successive political convictions, while the mother was forcibly dismissed from her teaching position after a transfer was denied, and the claimant was exmatriculated from university in 1948/1949 without explanation. Relying on the abridged measures under Article 3(g) and (f) of Urgent Ordinance No. 214/1999, the court held that these actions constituted abusive administrative measures resulting from the father's political persecution, rejecting the defendant's argument that the law prohibited extending status based on familial similarity. Consequently, the obligation to issue new decisions recognizing the plaintiffs' status remains in force.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited to dismiss the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1249 din 30 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea reclamantului G.M., având ca obiect recunoașterea calității de luptător în rezistența anticomunistă, formulată în nume propriu, ca și pentru mama sa, numita G.E., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției - Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă. Drept urmare, au fost anulate deciziile din datele de 7 aprilie 2005 și, respectiv, 8 decembrie 2005, emise de către pârât, care a fost obligat să emită noi decizii prin care să recunoască reclamantului și mamei acestuia, calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, în temeiul O.U.G. nr. 214/1999, modificată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că probele administrate demonstrează persecuțiile suferite de familia reclamantului, astfel încât cererea de constatare a calității de luptători în rezistența anticomunistă, este întemeiată, mai cu seamă că pârâtul a admis și decis acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă tatălui reclamantului, G.D.
Împotriva acestei cereri a declarat recurs, pârâtul Ministerul Justiției - Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă.
În esență, prin motivele de recurs dezvoltate, recurentul-pârât a arătat că din înscrisurile prezentate Comisiei nu a rezultat că reclamantul și mama sa au fost supuși unor măsuri administrative, în sensul art. 2 și 3 din O.U.G. nr. 214/1999, potrivit cu care măsurile abuzive sunt expres și limitativ prevăzute.
Recurentul a mai arătat că instanța de fond, pe baza unor prezumții simple, a reținut caracterul politic al disponibilizării mamei reclamantului, iar în ceea ce îl privește pe reclamant, al exmatriculării sale din facultate în anul universitar 1948/1949, dată fiind situația soțului, respectiv a tatălui G.D., ceea ce, însă, în opinia recurentului, contravine intenției legiuitorului, mai cu seamă că nu îi este conferită Comisiei posibilitatea de a se pronunța pe baza unor similitudini cu situații aplicate altor membri din familiile petenților.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte, examinând actele și lucrările dosarului, în raport cu prevederile legale incidente, cu probele administrate, dar și prin prisma criticilor recurentului-pârât, apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre justă și legală ce urmează a fi menținută, pentru considerentele arătate în cele ce urmează.
Înalta Curte reține că în mod corect au fost evaluate și interpretate probele administrate în cauză ce evidențiază că tatăl reclamantului, numitul G.D., a suferit trei condamnări succesive pentru motive politice, în vreme ce mama reclamantului a fost dată afară din învățământ, iar reclamantul însuși a fost exmatriculat din facultate, ca fiind dovezi ale măsurilor administrative abuzive la care aceștia din urmă au fost supuși în sensul art. 3 lit. g) și f) din O.U.G. nr. 214/1999.
Totodată, Înalta Curte apreciază că actele dosarului au demonstrat cu evidență că măsurile la care au fost supuși atât reclamantul, cât și mama sa, se circumscriu noțiunii de măsuri administrative abuzive, atâta vreme cât mama reclamantului a fost constrânsă la încetarea contractului de muncă, întrucât nu i-a fost aprobat transferul, iar reclamantul însuși a fost exmatriculat de la Facultatea de Științe în anul universitar 1948/1949, fără nici o explicație.
A ignora sau a disocia circumstanțele celor doi reclamanți de situația tatălui, respectiv a soțului, astfel cum susține recurentul, care a dobândit, de altfel, recunoașterea calității de luptător conform O.U.G. nr. 214/1999, nu ar însemna decât ignorarea unei trecute realității istorice aspre, contrar spiritului legislației edictată spre a fi aplicată și spre a recunoaște tocmai calitatea de luptător în rezistența anticomunistă a celor care au suferit efectiv persecuțiile acelui regim, în formele prevăzute de lege.
Față de cele sus arătate, conform art. 312 C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției - Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă împotriva sentinței civile nr. 1249 din 30 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2007.