Compensatory rights upheld for child born during parents' forced displacement; pension authority's appeal rejected
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as unfounded the appeal by the Bucharest Municipal Pension House, affirming the lower court's judgment that had annulled the contested administrative decision and recognized the claimant's status as a beneficiary under Law No. 189/2000 for the period 25 September 1943 – 6 March 1945. The dispute concerned the refusal to grant compensatory rights to a person born during his parents' forced displacement under a bilateral population-exchange treaty, with the pension authority arguing that only the parents, as direct victims, qualified. The court held that the governing provisions—Article 1 of Government Ordinance No. 105/1999, approved by Law No. 189/2000, and the implementing rules in Government Decision No. 1272/2000—do not distinguish between parents and children born during displacement, since the traumatic consequences were borne by all family members and the law's compensatory aim covers them; the express mention of only a surviving spouse, who did not directly suffer persecution, confirms this reading. The court also rejected reliance on the treaty's three-month relocation deadline and the principle of rights vesting at conception. The lower court's decision remains in force.
Legislator headnote
AI generatedArt. 304 C. proc. civ, Art. 3041 C. proc. civ; Compensatory rights upheld for child born during parents' forced displacement; pension authority's appeal rejected: 189/2000 for the period 25 September 1943 – 6 March 1945. The dispute concerned the refusal to grant compensatory rights to a person born during his parents' forced displacement under a bilateral population-exchange treaty, with the pension authority arguing that only the parents, as direct victims, qualified. The court held that the governing provisions—Article 1 of Government Ordinance No. 105/1999, approved by Law No. 189/2000, and the implementing rules in Government Decision No. 1272/2000—do not distinguish between parents and children born during displacement, since the traumatic consequences were borne by all family members and the law's compensatory aim covers them; the express mention of only a surviving spouse, who did not directly suffer persecution, confirms this reading. The court also rejected reliance on the treaty's three-month relocation deadline and the principle of rights vesting at conception. The lower court's decision remains in force.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited in the operative part as the basis for checking whether there are grounds to quash or modify the appealed judgment; since none exist, the appeal was dismissed.
Cited together with Art. 304 as the procedural basis for the review on the merits, leading to dismissal of the appeal.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, la data de 26 aprilie 2006, reclamantul A.S. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 15800/93 din 22 martie 2006 și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1558 din 27 iunie 2006, a admis acțiunea, a anulat actul administrativ contestat și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului, beneficiul drepturilor solicitate pentru perioada 25 septembrie 1943 - 6 martie 1945.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul s-a născut în localitatea în care părinții săi au fost strămutați și a locuit aici până la 6 martie 1945, limita prevăzută de Legea nr. 189/2000.
Instanța a mai reținut că în condițiile în care legea permite acordarea unor drepturi, persoanelor care au suferit persecuții etnice în perioada 6 septembrie 1946 - 6 martie 1945, fără a impune vreo limitare în raport cu anumite categorii de persoane și față de împrejurarea că efectele acestei persecuții s-au răsfrânt inclusiv asupra reclamantului, acesta fiind obligat să suporte, din momentul nașterii, privațiunile strămutării, îl îndreptățește pe acesta din urmă la calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Instanța a apreciat că interpretarea dată de pârâtă dispozițiilor legale este contrară literei și spiritului legii și vine în contradicție cu regula potrivit căreia unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs, pârâta, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9, precum și dispozițiile art. 3041, C. proc. civ., susținând că în mod greșit instanța de fond a acordat reclamantului beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, întrucât acest beneficiu nu putea fi acordat decât părinților săi, singurii care, la data semnării Tratatului de la Craiova, domiciliau în Cadrilater și au fost strămutați din localitatea de domiciliu.
A mai susținut pârâta că, deși efectele strămutării s-au răsfrânt și asupra copiilor născuți după strămutarea părinților, aceștia nu pot dobândi calitate de beneficiari ai legii, întrucât textele legale nu-i menționează în acest sens, singurii moștenitori menționați fiind soții supraviețuitori, dacă nu s-au căsătorit după decesul titularului dreptului.
Examinând recursul de față, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale în materie, Curtea constată că este nefondat.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoanele, cetățeni români, care, în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții etnice după cum urmează: „c) au fost strămutați în altă localitate decât cea de domiciliu”.
Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 1272/2000, în art. 2, au asimilat persoanelor strămutate, pe cele expulzate, refugiate, precum și pe cele care au făcut obiectul schimbul de populație, ca efect al unui tratat bilateral.
Textul legal a avut în vedere persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a face distincție între părinții și copiii născuți înainte sau în timpul strămutării, atâta vreme cât consecințele traumatizante ale unei asemenea experiențe au fost suportate de toți membrii familiei și în condițiile în care scopul legii este acela al acordării unor drepturi compensatorii.
Acesta este, de altfel, și motivul pentru care nu se impune menționarea expresă, printre beneficiarii legii, a copiilor născuți în perioada strămutării, ci numai a soțului supraviețuitor care nu a suferit, în mod direct, consecințele persecuției etnice.
În acest context nu-și găsesc aplicabilitatea în speță prevederile tratatului bilateral referitoare la termenul de 3 luni acordat pentru efectuarea schimbului de populații, în raport cu care recurenta a pretins că au statut de persoană strămutată, doar cei care au părăsit efectiv domiciliul în intervalul menționat și nici principiul referitor la drepturile recunoscut copilului la data concepției, de asemenea invocat în motivele de recurs.
În concluzie, constatând că nu există potrivit art. 304 și 3041 C. proc. civ., motive de casare sau modificare a sentinței pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1558 din 27 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2007.