Recognition of reparation rights under Law 189/2000 for individuals born during parental ethnic persecution

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanta B.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.P.M.B., anularea Hotărârii nr. 15349/627 din 5 septembrie 2005, să se constate că sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 189/2000 art. 1, lit. c) și în consecință pârâta să fie obligată să emită o nouă hotărâre prin care să i se recunoască calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că la 9 august 2005, a solicitat comisiei de specialitate din cadrul pârâtei să se constate că îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr. 189/2000 și pe cale de consecință să i se stabilească calitatea de beneficiară a acestei legi, însă, după analize sumare, cererea i-a fost respinsă pe considerentul că nu a dovedit persecuția etnică invocată.

Reclamanta a mai opinat că hotărârea emisă de pârâtă este nelegală, motivat de faptul că prin actele depuse în susținerea cererii a făcut dovada încadrării în situația prevăzută de lege.

Prin sentința civilă nr. 104 din 18 ianuarie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, acțiunea reclamantei a fost admisă, instanța dispunând anularea hotărârii atacate. Totodată instanța a obligat pârâta să stabilească reclamantei calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, art. 1 lit. c) pentru perioada 6 august 1943 – 6 martie 1945 și să emită o nouă hotărâre în acest sens cu acordarea drepturilor corespunzătoare, începând cu 1 septembrie 2005. În baza art. 274 C. proc. civ., instanța a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut, în esență, că potrivit probatoriului administrat, mama reclamantei s-a refugiat la 10 august 1942 din localitatea Haieu, județ Bihor, în localitatea Arad, unde a stat până la 1 decembrie 1945, reclamanta născându-se la data de 6 august 1943, în perioada de refugiu a mamei sale.

Instanța a apreciat că în perioada de refugiu, reclamanta a avut de suportat aceleași privațiuni, astfel încât aceasta se încadrează în situația prevăzută de lege fiind îndrituită la acordarea măsurilor reparatorii.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.P.M.B., criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ. și art. 3041 din același act normativ, opinând, pe de o parte, că reclamanta s-a născut în Arad, așadar pe raza unui teritoriu aflat sub administrația românească, iar, pe de altă parte, că de prevederile legii poate beneficia persoana care în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții etnice, prin strămutarea în altă localitate decât cea de domiciliu, astfel încât copii concepuți ulterior strămutării, nu pot beneficia de prevederile legii.

Înalta Curte de Casație si Justiție, analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, constatată nefondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează:

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispozițiile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de articolul mai sus menționat.

Este evident că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, iar prin persoana persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod direct, cât și aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecințele acelei persecuții.

Acesta este și cazul persoanelor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile care au decurs din aceasta situație. O atare concluzie se desprinde din întreaga economie a actului normativ aplicabil, fiind echitabilă acordarea drepturilor în speță, date fiind condițiile vitrege în care aceste persoane s-au născut.

Din probatoriul administrat în cauză, în speță înscrisurile depuse la dosarul de fond, rezultă că intimata reclamantă se încadrează în situația prevăzută de lege, fiind îndrituită să beneficieze de măsurile reparatorii în speță, situație dovedită de aceasta în conformitate cu prevederile art. 61 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002.

Pentru considerentele arătate, se constată că instanța a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.

Totodată, Curtea apreciază ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 274 C. proc. civ., astfel încât cererea formulată în acest sens urmează a fi admisă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.P.M.B. împotriva sentinței civile nr. 104 din 18 ianuarie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2007.