Property attestation certificate: appeal dismissed as time-barred under one-year statute of limitations

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 56 din 17 martie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, pronunțată în dosarul nr. 7009/2005, a fost admisă excepția tardivității formulării acțiunii invocată de pârâții Ministerul Economiei și Comerțului București și SC S.F. SA Deva, intervenienții SC F.O. SRL Orăștie și SC M. SRL Orăștie și SC S.L. SRL Orăștie.

Au fost admise cererile de intervenție formulate de intervenienții SC S.L. SRL Orăștie, cu sediul în Orăștie, str. N.B. și SC M. SRL cu sediul în Orăștie, str. P. și în consecință: a fost respinsă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantele Consorțiul Evanghelic Superior Sibiu, cu sediul în Sibiu str. G.M. și Parohia Evanghelică Orăștie, cu sediul în Orăștie, str. G.L., împotriva pârâților Ministerul Industriei și Comerțului București, cu sediul în București, Calea Victoriei și SC S.F. SA Deva, cu sediul în Orăștie, str. G., pentru constatarea nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria MO 3 nr. 5846 din 4 septembrie 2000.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că:

Potrivit art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 (în vigoare la data formulării precizării de acțiune prin care se solicită constatarea nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor) pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusă și peste termenul de 6 luni, dar nu mai târziu de 1 an de la data emiterii actului.

A constatat instanța că, deși actul contestat nu a fost comunicat direct reclamantelor, acesta a fost înscris în cartea funciară, realizându-se, astfel, publicitatea imobiliară și opozabilitatea dreptului de proprietate față de terți și că prin urmare, termenul legal pentru contestarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate a început să curgă de la data înscrierii în cartea funciară, respectiv 10 decembrie 1999.

A statuat instanța că actul administrativ atacat a devenit opozabil erga omnes prin intabularea dreptului de proprietate al SC S.F. SA Deva, data când certificatul de atestare a fost înscris în cartea funciară constituind forma de publicitate prin care actul devine opozabil terților.

A considerat instanța că principiul siguranței și stabilității raporturilor juridice impune ca data înscrierii în cartea funciară să prezinte momentul de la care actul a devenit opozabil terților și curge termenul de 1 an prevăzut de Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe au formulat în termen recursul de față, reclamantele, cererea fiind legal timbrată.

În motivarea cererii, reclamantele arată că, respingând acțiunea ca tardivă, instanța nu a avut în vedere prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora „legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cerută oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție din oficiu sau la cererea părții interesate, iar în acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, va sesiza prin încheiere motivată instanța de contencios administrativ competentă, suspendând cauza”.

Având în vedere dispozițiile legale menționate anterior, precum și faptul că certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis de Ministerul Economiei și Comerțului este un act administrativ unilateral ce nu a fost comunicat recurenților, consideră aceștia că acțiunea nu poate fi considerată tardiv formulată.

Consideră recurentele că nici inadmisibilitatea acțiunii nu poate fi reținută de instanță, pe motiv că nu a fost respectată procedura prealabilă, având în vedere dispozițiile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora „în cazul acțiunilor introduse de prefect, precum și în cazul prevăzut la art. 4 alin. (2) nu este obligatorie procedura prealabilă” și deoarece certificatul de atestare a dreptului de proprietate este un act administrativ unilateral, iar verificarea legalității acestuia se realizează conform prevederilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, procedura prealabilă nu era obligatorie.

În fine, apreciază recurentele că reținerea excepției potrivit căreia reclamantele nu au vreun interes în promovarea acțiunii, nu are temei legal, deoarece pe rolul Judecătoriei Orăștie se află suspendată cauza având ca obiect nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de SC S.F. SA până la soluționarea prezentei cauzei care are ca obiect constatarea nulității certificatului de atestare a dreptului de proprietate.

Recursul nu se fondează.

1. Dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, invocate de recurente ca argument în combaterea excepției tardivității, nu sunt incidente în cauză.

Prin acțiunea directă din cauza de față s-a cerut anularea unui act administrativ individual de către reclamante, care au calitatea de terți în raport cu actul.

Ca urmare, cererea are ca temei dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, iar în privința termenului de exercitare a acțiunii sunt aplicabile dispozițiile art. 11 din lege.

Excepția de nelegalitate este un mijloc de apărare prin care, în cadrul unui proces pornit pentru alte temeiuri decât nevalabilitatea actului administrativ, una dintre părți, amenințată să i se aplice un asemenea act ilegal, invocă această nelegalitate și solicită ca actul să nu fie luat în considerare în soluționarea acțiunii.

2. Chiar dacă actul nu a fost comunicat reclamantelor, în mod firesc, având în vedere că nu ele erau beneficiarele actului, dat fiind natura lui de act de atestare a unui drept real, este legal a considera că termenul de formulare a acțiunii va curge de la intabularea dreptului de proprietate, formalitate care îl face opozabil tuturor.

3. Nici inadmisibilitatea acțiunii, nici lipsa de interes a acesteia, ca excepții invocate de intervenienți și pârâți, nu au fost reținute de instanța de fond. Singura excepție reținută a fost cea a tardivității, iar soluția este legală, având în vedere că această excepție este peremptorie nu numai în raport cu acțiunea, dar și cu celelalte excepții invocate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentele-reclamante Consorțiul Evanghelic Superior Sibiu și Parohia Evanghelică Orăștie împotriva sentinței civile nr. 56 din 17 martie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie 2007.