Judicial review of post-readmission restrictions on free movement: application of Law No. 248/2005 and the principle of proportionality under ECHR Protocol No. 4
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal, thereby upholding the lower courts' decisions that rejected the application and affirming the defendant's right to free movement without restriction. The dispute arose when the General Directorate of Passports, acting on behalf of the Ministry of Administration and Interior, sought to restrict the plaintiff's right to free movement in Italy for up to three years under Law No. 248/2005, citing the plaintiff's readmission from Italy to Romania on August 2, 2006. The court found the request unfounded because, although the readmission clause of Article 38 of Law No. 248/2005 was triggered, the authorities failed to prove that the individual's conduct posed a real, present, and sufficiently serious threat to fundamental societal interests. Applying the principle of proportionality required by Article 2(2) of Protocol No. 4 to the European Convention on Human Rights and Directive 2004/38/EC, the court held that a mere readmission without evidence of grave harm to national interests or bilateral relations did not justify restricting the fundamental right to liberty of movement.
Legislator headnote
AI generatedart. 38 din Legea nr. 248/2005; Judicial review of post-readmission restrictions on free movement: application of Law No. 248/2005 and the principle of proportionality under ECHR Protocol No. 4: Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamanta susținând că, în baza art. 38 din Legea nr. 248/2005, se impunea restrângerea exercitării dreptului pârâtului la liberă circulație.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Adresându-se Tribunalului Bihor, la 15 noiembrie 2006, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Administrației și Internelor a cerut, în temeiul Legii nr. 248/2005, restrângerea exercitării dreptului pârâtului S.F.C. la liberă circulație în Italia pentru o perioadă de cel mult trei ani.
În cuprinsul cererii s-a arătat că, la data de 2 august 2006, pârâtul a fost returnat din Italia în baza acordului de readmisie încheiat de această țară cu România.
Soluționând litigiul în primă instanță, Tribunalul Bihor, secția civilă, prin sentința nr. 344/C din 22 martie 2007, a respins cererea formulată de reclamantă cu motivarea că nu se justifică, în cauză, restrângerea exercitării dreptului fundamental la liberă circulație.
Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, prin decizia nr. 350/A din 11 iulie 2007, a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței Tribunalului Bihor, cu aceeași motivare dezvoltată și prin considerentele hotărârii primei instanțe.
Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamanta susținând că, în baza art. 38 din Legea nr. 248/2005, se impunea restrângerea exercitării dreptului pârâtului la liberă circulație.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Prin Legea nr. 248/2005 a fost reglementat regimul juridic al liberei circulații a cetățenilor români în străinătate.
Potrivit art. 38 din această lege, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult trei ani numai în condițiile și cu privire la următoarele categorii de persoane:
a) cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat;
b) cu privire la persoana a cărei prezență pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfășoară sau ar urma să o desfășoare, ar aduce atingere gravă intereselor României sau, după caz, relațiilor bilaterale dintre România și acel stat.
Rezultă, din dispoziția legală enunțată, că instanța poate dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație numai în condițiile și cu privire la persoanele amintite în funcție de împrejurările de fapt ale fiecărei pricini.
Aplicarea prevederilor art. 38 din Legea nr. 248/2005 trebuie făcută prin coroborare cu dispozițiile art. 2 pct. 2 din Protocolul 4 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și cu cele din Directiva Parlamentului și Consiliului Europei nr. 2004/38 din 29 aprilie 2004. Potrivit acestor reglementări, orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa, iar condițiile de restrângere a dreptului fundamental privind libertatea de circulație se referă la asigurarea securității naționale, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru protejarea libertăților altora.
Pentru aplicarea unor măsuri de restrângere a dreptului fundamental la liberă circulație ori chiar de expulzare dintr-un stat membru al Uniunii Europene este necesar ca statul respectiv să respecte principiul proporționalității întemeiat pe comportamentul individual al persoanei în cauză, care trebuie să reprezinte o amenințare reală, actuală și suficient de gravă pentru un interes fundamental al societății.
Din actele dosarului rezultă că pârâtul a fost returnat, la data de 2 august 2006 din Italia, în baza acordului de readmisie încheiat de această țară cu România.
Nu a fost depusă la dosar nici o dovadă că pârâtul, prin activitatea pe care a desfășurat-o sau urma să o desfășoare în străinătate, ar fi adus atingere gravă intereselor României sau, după caz, relațiilor bilaterale dintre România și statul din care a fost returnat.
Nu s-a dovedit nici că pârâtul, prin comportamentul individual, ar fi reprezentat o amenințare reală, actuală și suficient de gravă pentru un interes fundamental al societății.
În raport cu înscrisurile existente în dosar, instanța de apel a aplicat corect prevederile Legii nr. 248/2005 atunci când a confirmat sentința primei instanțe prin care a fost respinsă cererea de restrângere a exercitării dreptului la liberă circulație.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 350/A din 11 iulie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 decembrie 2007.