Insufficiency of mere readmission from an EU member state to justify restriction of free circulation under Directive 2004/38/EC and Law No. 248/2005
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania rejected the appeal as unfounded, upholding the lower courts' dismissal and resulting in the plaintiff's loss, thereby affirming that the restriction of the defendant’s free movement was not legally justified. The dispute centered on the National Passport Directorate’s request to restrict a Romanian citizen’s right to free circulation within EU member states for up to three years, based solely on her readmission from an EU member state via readmission agreement, challenging the procedural requirement to prove specific grounds for such a measure. Relying on Article 38(a) of Law No. 248/2005 read in light of Article 27 of Directive 2004/38/EC, the court held that mere readmission from an EU country does not constitute a sufficient legal basis for restricting free movement; instead, the authority bears the burden of proving that the individual’s conduct posed a real, present, and sufficiently serious threat to public order, public safety, or public health, a standard the plaintiff failed to meet.
Legislator headnote
AI generatedart. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, art. 25 din Constituția, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 1169 C. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Insufficiency of mere readmission from an EU member state to justify restriction of free circulation under Directive 2004/38/EC and Law No. 248/2005: The dispute centered on the National Passport Directorate’s request to restrict a Romanian citizen’s right to free circulation within EU member states for up to three years, based solely on her readmission from an EU member state via readmission agreement, challenging the procedural requirement to prove specific grounds for such a measure. Relying on Article 38(a) of Law No. 248/2005 read in light of Article 27 of Directive 2004/38/EC, the court held that mere readmission from an EU country does not constitute a sufficient legal basis for restricting free movement; instead, the authority bears the burden of proving that the individual’s conduct posed a real, present, and sufficiently serious threat to public order, public safety, or public health, a standard the plaintiff failed to meet.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThis provision provides the procedural basis for the court to reject the appeal as unfounded in the dispositive order.
Full text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Direcția Generală de Pașapoarte a cerut la data de 24 ianuarie 2007 restrângerea exercitării pe timp de până la 3 ani de către C.L. a dreptului său la libera circulație în statele membre ale Uniunii Europene, cu motivarea că pârâta a fost returnată din Italia la data de 24 noiembrie 2006 în baza acordului de readmisie încheiat de România cu această țară.
Instanța sesizată, Tribunalul Bihor, secția civilă, a pronunțat sentința civilă nr. 303/C/2007 din 9 martie 2007, prin care a respins ca nefondată cererea de mai sus.
Apelul declarat de către Direcția Generală de Pașapoarte a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 240/2007-A din 24 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă.
În esență, instanțele au reținut că Direcția Generală de Pașapoarte nu a făcut dovada că pârâta a săvârșit una din faptele care justifică limitarea dreptului, anume încălcarea ordinii publice, securității publice sau sănătății publice ale statului din care a fost returnat.
Direcția Generală de Pașapoarte a declarat recurs solicitând casarea hotărârilor și pe fond admiterea cererii sale.
Dezvoltând în fapt recursul, Direcția Generală de Pașapoarte a susținut că autoritățile române nu au competența de a cerceta și a se pronunța asupra legalității și temeiniciei actului de returnare săvârșit de autoritățile străine, ci numai de a lua act de această măsură, care constituie condiție suficientă pentru a se dispune restrângerea exercitării dreptului la libera circulație, așa cum este reglementată prin art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, act normativ aflat în concordanță cu dispozițiile art. 25 din Constituția României.
Recursul astfel motivat corespunde cazului de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și nu este fondat.
Ulterior datei de 1 ianuarie 2007, data aderării României la Uniunea Europeană, măsura restrângerii temporare a exercitării dreptului unui cetățean român la libera circulație în statele membre ale Uniunii Europene poate fi dispusă în baza legislației naționale care o reglementează [art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005] numai în concordanță deplină cu legislația comunitară.
Or, potrivit art. 27 alin. (1) și (2) din Directiva nr. 2004/38/CE din 29 aprilie 2004 a Parlamentului European și Consiliului Uniunii Europene, statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motivele de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, iar măsura restrângerii nu poate fi întemeiată decât pe conduita persoanei în cauză, care trebuie să constituie o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății.
Așadar, contrar susținerilor recurentei, simpla returnare a cetățeanului român dintr-un stat membru al Uniunii Europene, nu constituie temei suficient pentru luarea măsurii prevăzută de art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005.
Dimpotrivă, recurenta avea obligația rezultată din prevederile art. 1169 C. civ. și din prevederile mai sus arătatei norme comunitare de a face dovada că măsura cerută este consecința unor fapte imputabile pârâtei, de natură să-i califice conduita ca fiind o amenințare în sensul analizat al normei comunitare.
Drept urmare, recursul va fi respins potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 240/A/2007 din 24 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2007.