Suspension of proceedings in administrative litigation: invalidity of order ignoring written request for judgment in absentia under Art. 242(2) CPC
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appellants' appeal, quashed the Court of Appeal's decision of March 5, 2003, and remanded the case to the same court for continued proceedings, ruling in favor of the applicants against the respondent. The dispute concerned a suspension order issued by the appellate court due to the failure of all parties to appear at the hearing, which the applicants challenged on the grounds that they had expressly submitted a written request for judgment in absentia. The Supreme Court found the lower court's decision unlawful under Article 242(1)(2) of the Code of Civil Procedure, which mandates that a court must proceed to judgment in absentia rather than suspending the case if a party has formally requested such a procedure in writing.
Legislator headnote
AI generatedart. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ; Suspension of proceedings in administrative litigation: invalidity of order ignoring written request for judgment in absentia under Art. 242(2) CPC: Este adevărat că potrivit prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanța va suspenda judecata dacă nici una dintre părți nu se înfățișează la strigarea pricinii, așa cum s-a întâmplat în cauza de față la termenul din 5 martie 2003, dar potrivit alin. (2) din același articol, instanța este datoare să procedeze la judecarea cauzei, dacă reclamantul sau pârâtul au cerut în scris judecarea în lipsă.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea pronunțată la data de 5 martie 2003 în dosarul nr. 390/2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a constatat lipsa nejustificată a părților și, în temeiul prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecății în cauză, privind pe reclamanții G.M. și G.A. și pârâtul Guvernul României.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs reclamanții, susținând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, ignorând cererea depusă la 24 februarie 2003, prin care au solicitat în mod expres la judecarea cauzei, să se facă și în lipsa lor.
Recursul este întemeiat.
Într-adevăr, la dosarul nr. 390/2003 există cererea depusă la data de 24 februarie 2003, prin care recurenții reclamanți au solicitat judecarea în lipsă.
Este adevărat că potrivit prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanța va suspenda judecata dacă nici una dintre părți nu se înfățișează la strigarea pricinii, așa cum s-a întâmplat în cauza de față la termenul din 5 martie 2003, dar potrivit alin. (2) din același articol, instanța este datoare să procedeze la judecarea cauzei, dacă reclamantul sau pârâtul au cerut în scris judecarea în lipsă.
Or, în cauză este de incontestat că reclamanții au cerut în scris judecarea în lipsa lor, cerere neobservată de instanța care a pronunțat astfel o hotărâre nelegală, ceea ce va atrage casarea ei și trimiterea dosarului pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de G.A. și G.M. împotriva încheierii de ședință din 5 martie 2003, pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, în dosarul nr. 390/2003.
Casează încheierea atacată și trimite cauza pentru continuarea judecății, la aceiași instanță.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 septembrie 2003.