Recourse inadmissible due to lack of procedural standing in land retrocession dispute

Deliberând asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 24 februarie 2006 pe rolul Tribunalului București, reclamanta G.S.C.L. a chemat în judecată pe pârâții Municipiul București prin primarul general și Ministerul Finanțelor Publice și a solicitat să se dispună retrocedarea terenului în suprafață de 3189 mp, situat în București, teren ce a fost expropriat în anul 1986.

În motivarea acțiunii, s-a arătat că acest teren a aparținut autoarei reclamantei S.E., care l-a dobândit conform actului de partaj voluntar autentificat la data de 21 iunie 1940, în baza căruia i-a revenit suprafața de 3758 mp, din totalul de 5011 mp; că autoarea reclamantului a înstrăinat anumite porțiuni din terenul pe care îl deținea, respectiv la 29 august 1956, prin act autentic de vânzare-cumpărare, suprafața de 232,50 mp, iar la 17 ianuarie 1954, prin act sub semnătură privată, suprafața de 305,5 mp, pentru realizarea unui drum; că din anul 1986 nu s-a mai primit la organul fiscal impozitul pe teren, cu motivarea că bunul a fost preluat de stat în vederea construirii liniei de metrou „Aurel Vlaicu”, fără a se acorda despăgubirile corespunzătoare în urma actului de expropriere. În drept au fost invocate de către reclamantă prevederile art. 35 din Legea nr. 33/1994.

Prin sentința civilă nr. 765 din 5 iunie 2006 a Tribunalului București, secția a III-a, s-a admis excepția inadmisibilității invocată de Municipiul București, prin primarul general și a fost respinsă, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de contestatoarea G.S.C.L.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, care constituie o lege specială, derogatorie de la dreptul comun, stabilește prin art. 1 alin. (1) că imobilele preluate abuziv în regimul anterior se restituie în natură persoanelor îndreptățite, în timp ce la alin. (2) se prevede că dacă nu este posibilă retrocedarea în natură se vor acorda despăgubiri bănești prin echivalent.

Această lege instituie o procedură administrativă prealabilă, obligatorie, prin art. 22, în sensul că persoana îndreptățită va notifica prin executorul judecătoresc persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a bunului imobil, notificare la care vor fi anexate actele doveditoare specificate la art. 23 din aceeași lege.

Or, conform acestui act normativ, sancțiunea care intervine în cazul neformulării notificării, constă în pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, deci operează decăderea.

În situația în care se invocă drept temei juridic prevederile art. 35 din Legea nr. 33/1994, fiind vorba de un teren ce a fost expropriat în regimul anterior, este necesar ca reclamanta să urmeze procedura prealabilă stabilită de Legea nr. 10/2001, în sensul de a formula notificare prin executorul judecătoresc prin care să se solicite retrocedarea imobilului.

Prin decizia civilă nr. 31/A din 17 ianuarie 2007, Curtea de Apel București, secția a III-a, a admis apelul declarat de apelanta-contestatoare, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, reținând, în esență, următoarele:

Prin acțiune, reclamanta a solicitat retrocedarea terenului în suprafață de 3189 mp situat în București, expropriat în anul 1986, pe motiv că nu s-a realizat scopul exproprierii, în temeiul art. 35 din Legea nr. 33/1974, nefiind indicate ca temei de drept dispozițiile Legii nr. 10/2001 sau ale art. 480 C. civ.

Ca atare, nu se impune verificarea dacă reclamanta a urmat sau nu procedura administrativă prealabilă prevăzută de Legea nr. 10/2001, întrucât nu s-a susținut că imobilul a intrat abuziv în proprietatea statului și astfel, nu se verifică ipoteza prevăzută la art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, situație în care prima instanță trebuia să procedeze la analizarea fondului cauzei, respectiv dacă sunt îndeplinite condițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ca fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, deoarece prin intrarea sa în vigoare a scos din sfera de reglementare a Legii nr. 33/1994, imobilele expropriate. Potrivit art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, în această categorie este inclus și imobilul în litigiu.

În ședința publică din 11 octombrie 2007, instanța, din oficiu, a invocat excepția lipsei calității procesuale a Statului Român de a declara recurs, excepție întemeiată pentru următoarele considerente:

Este de principiu că împotriva unei hotărâri judecătorești singurele îndreptățite să formuleze căi de atac sunt părțile din proces.

Ca atare, o terță persoană care nu a figurat în proces în vreo calitate nu poate folosi calea de atac a recursului.

În prezenta cauză Statul Român nu a fost parte în proces nici la prima instanță și nici în apel.

Reclamanta a chemat în judecată, ca pârâți, pe Municipiul București prin primarul general și pe Ministerul Finanțelor Publice în nume propriu. Procesul s-a purtat atât la tribunal, cât și la instanța de apel între aceste părți, iar sentința primei instanțe și decizia atacată au fost pronunțate cu privire la pârâții indicați în acțiune.

Deoarece Ministerul Finanțelor Publice a stat în proces în nume propriu și nu ca reprezentant al statului, Statul Român care nu a figurat în proces nu poate exercita calea de atac a recursului.

Prin urmare, constatându-se că recurentul nu are calitatea de a folosi calea de atac a recursului, se va respinge recursul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, fără a se analiza criticile formulate de recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei nr. 31 A din 17 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2007.