Untimely appeal rejected; damages claim for unjust detention time-barred, lower decisions final.

Deliberând asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 2630/2006, reclamantul C.G. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul de Finanțe, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea Statului Român la plata sumei de 2.000.000 Euro, reprezentând pagube materiale și daune morale ca urmare a condamnării, a privării și restrângerii de libertate, în mod nedrept. Reclamantul a solicitat și obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul arată că prin rechizitoriul parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, din 29 iulie 1983, a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la delapidare, cu consecințe deosebit de grave, conform art. 26 raportat la art. 223 alin. (3) C. pen. și de delapidare conform art. 26, raportat la art. 223 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 43 și art. 33 C. pen., în stare de arest preventiv, la data de 27 martie 1983.

Tribunalul Vâlcea, prin sentința penală nr. 43/1983, a hotărât condamnarea sa la 16 ani închisoare, iar Tribunalul Suprem, prin decizia nr. 1141/1984, a admis recursul său, a casat hotărârea de fond și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Vâlcea.

Prin sentința penală nr. 24/1985, Tribunalul Vâlcea l-a condamnat din nou la 16 ani închisoare și a menținut starea de arest preventiv, dispusă la data de 27 martie 1983.

Reclamantul a formulat din nou recurs, iar Tribunalul Suprem, prin decizia penală nr. 3060/1985, a casat din nou hotărârea de fond și a trimis cauza la Procuratura județeană Vâlcea, pentru completarea urmăririi penale.

Arestarea preventivă din 27 martie 1983 a fost revocată de Tribunalul Suprem la data de 20 decembrie 1985, când a fost pus în libertate.

Prin sentința penală nr. 144/1987, reclamantul arată că a fost condamnat de Judecătoria Drăgășani la 1 an închisoare, pedeapsa fiind grațiată, iar arestarea sa preventivă la data de 28 martie 1983 și menținerea arestului preventiv până la data de 20 decembrie 1985 (2 ani și 9 luni) mai mult decât condamnarea sa definitivă, reprezintă o încălcare a dreptului la echitate și la siguranță a persoanelor, prevăzută de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la care a aderat și România.

Prin sentința civilă nr. 767 din 20 octombrie 2006, Tribunalul Vâlcea a admis excepția tardivității invocată de pârât și a respins cererea formulată de reclamant, reținând, în esență, că potrivit art. 506 alin. (2) C. proc. pen., acțiunea poate fi introdusă în termen de 18 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii instanței de judecată sau a ordonanței procurorului.

Decizia Tribunalului Suprem a rămas definitivă la data de 14 aprilie 1987, iar acțiunea reclamantului a fost introdusă la data de 21 martie 2006, cu mult peste termenul prevăzut de lege.

Prin decizia nr. 157/A din 13 aprilie 2007, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondat, apelul civil declarat de reclamantul C.G., constatând că soluția primei instanțe este legală, în raport de dispozițiile art. 506 alin. (2) C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul C.G., iar în ședința publică din 11 octombrie 2007, instanța din oficiu a invocat excepția tardivității declarării recursului, excepție întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 301 C. proc. civ., „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel”.

Comunicarea hotărârii ce face obiectul prezentului recurs către recurentul-reclamant s-a realizat la 5 mai 2007, fila 161 dosar apel, iar termenul legal de declarare a recursului a expirat la 21 mai 2007.

Reclamantul C.G. a declarat recursul cu depășirea termenului legal, la 22 mai 2007, fila 2 dosar recurs.

În această situație, recursul declarat de reclamant este tardiv, astfel că va fi respins, fără a se analiza criticile formulate de recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamantul C.G. împotriva deciziei nr. 157 A din 13 aprilie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 octombrie 2007.