Restitution claim upheld, annulment of mayor's disposition and compensation ordered

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

La 29 iunie 2005, reclamanții P.M.S. și H.L.C.S. au chemat în judecată pe pârâta Primăria municipiului Ploiești, solicitând anularea Dispoziției nr. 4265 din 31 mai 2005 și restituirea în natură a terenului situat în Ploiești, sau, în subsidiar, acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru același imobil.

În motivarea cererii, întemeiate pe art. 1, art. 10, art. 11 și art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, reclamanții au susținut că:

- terenul solicitat a aparținut defunctului P.T., autorul lor, de la care a fost preluat de stat conform Decretului nr. 218/1960;

- prin dispoziția criticată, pârâta le-a respins notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, pe considerentul că nu ar fi făcut dovada preluării abuzive a imobilului de către stat;

- această soluție este eronată deoarece preluarea abuzivă a imobilului rezultă din actul de proprietate al defunctului lor autor și relațiile comunicate de Direcția de Urbanism a Primăriei Municipiului Ploiești.

Tribunalul Prahova, secția civilă, prin sentința nr. 111 din 2 februarie 2006, a respins contestația, ca neîntemeiată, reținând că:

- la 31 iulie 1946, autorul reclamanților a cumpărat un teren de 721 mp, situat în Ploiești;

- prin Decizia nr. 94 din 10 octombrie 1960 a Sfatului Popular al Orașului Ploiești s-a dispus ca mai multe imobile devenite proprietate de stat conform art. III din Decretul nr. 218/1960 să treacă în circuitul economic și mijloacele de bază ale Întreprinderii de locuințe și localuri Ploiești;

- în lista anexă a deciziei menționate, la poziția nr. 24, figurează un teren de 750 mp, fără construcții, luat în posesie și inventariat la 20 aprilie 1950, cu proprietar neidentificat;

- la poziția nr. 25 din aceeași listă anexă, autorul reclamanților este menționat ca fost proprietar al imobilului (teren de 286 mp și construcție de 72 mp), aflat în posesie și inventariat tot la 20 aprilie 1950;

- este posibil, așadar, ca ulterior cumpărării (anul 1946), autorul reclamanților să fi pierdut dreptul de proprietate asupra terenului în discuție, prin vânzare, schimb, donație etc;

- adresa emisă la 4 decembrie 2001 de Primăria municipiului Ploiești nu duce la o altă concluzie deoarece rubrica “proprietar” a fost completată declarativ și, ca atare, nu face dovada dreptului autorului reclamanților.

Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, prin decizia nr. 146 din 22 martie 2007, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți, cu motivarea că evidențele Arhivelor Naționale (în care nu figurează înstrăinarea terenului în litigiu) sunt incomplete, iar apelanții nu au făcut dovada că în momentul preluării de către stat, imobilul aparținea autorului lor.

Reclamanții au declarat recurs, prin care au solicitat casarea ambelor hotărâri și, pe fond, admiterea contestației și acordarea de măsuri reparatorii.

În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenții au susținut că soluția pronunțată în cauză ar fi greșită deoarece prin actele depuse la dosar au făcut dovada dreptului de proprietate al autorului lor la data preluării abuzive a imobilului.

Aceste critici sunt fondate în sensul celor ce urmează:

- potrivit art. 2 din Legea nr. 10/2001, sunt abuzive preluările de imobile considerate a fi fost abandonate, în baza unei hotărâri judecătorești pronunțate în temeiul Decretului nr. 111/1951 [lit. e)], precum și preluările efectuate fără titlu valabil sau fără temei legal [lit. i)];

- pe de altă parte, art. 3 din Decretul nr. 218/1960 a redus termenul de prescripție al oricărei acțiuni având ca obiect restituirea unui bun intrat în posesia statului fără niciun titlu sau în cadrul procedurii prevăzute de Decretul nr. 111/1951, la 2 ani, socotiți de la data intrării în posesie;

- or, din lucrările dosarului rezultă că terenul revendicat, cumpărat la 31 iulie 1947 de autorul reclamanților, a intrat în posesia statului, fără titlu, la 20 aprilie 1950 și că în perioada 1948-1950, aceeași persoană era înscrisă în evidențele primăriei locale ca proprietar al imobilului;

- de asemenea, din lucrările dosarului mai rezultă că același teren s-a aflat în perioada 20 aprilie 1950-10 octombrie 1961 în administrarea Întreprinderii de locuințe și localuri Ploiești, ulterior a fost trecut de Sfatul Popular al Orașului Ploiești (prin decizie emisă conform art. 3 din Decretul nr. 218/1960, cu referire expresă la imobile proprietate particulară administrate fără titlu de întreprinderea menționată) în circuitul economic și mijloacele de bază ale unității administratoare, iar în prezent este ocupat de construcția autorizată executată de o altă persoană;

- aceste elemente, coroborate cu inexistența vreunui înscris care să ateste înstrăinarea terenului în perioada 1947-1951, fac dovada că statul a preluat abuziv imobilul la 20 aprilie 1950 (și nu la data emiterii deciziei de trecere în circuitul economic), de la autorul reclamanților.

În consecință, conform art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., prezentul recurs va fi admis, se vor casa ambele hotărâri și, în rejudecare, se va admite contestația, se va anula dispoziția atacată și va fi obligată pârâta să emită o altă dispoziție care să cuprindă măsuri reparatorii în echivalent, așa cum prevede art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanții P.M.S. și H.L.C.S. împotriva deciziei civile nr. 146 din 22 martie 2007 a Curții de Apel Ploiești.

Casează decizia atacată, precum și sentința civilă nr. 111 din 2 februarie 2006 a Tribunalului Prahova și, rejudecând cauza, admite contestația, anulează dispoziția nr. 4265 din 31 mai 2005 a Primăriei municipiului Ploiești și obligă pe pârât să emită o altă dispoziție cuprinzând măsuri reparatorii prin echivalent.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2007.