Romanian Passport Authority wins movement restriction for unregistered work in Italy
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe court (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) allowed the claimant's appeal, set aside the lower decisions, and granted the application, restricting the defendant's right to free movement in Italy for three months. The claimant, the General Directorate for Passports, had sought this restriction under Articles 38 and 52 of Law No. 248/2005 after the defendant was returned from Italy under a readmission agreement. The lower courts had rejected the claim, holding the restriction could only be imposed before Romania's EU accession (January 1, 2007) and that the national law conflicted with Directive 2004/38/EC. The Supreme Court reversed, holding that after accession, restrictions on EU citizens' free movement are governed by Articles 6(1) and 27 of Directive 2004/38/EC, which permit restrictions for public policy reasons. It found the defendant's conduct—working informally in Italy for over two months—constituted a genuine and sufficiently serious threat to public policy, justifying a proportionate three-month restriction under Article 27(1) and Article 38 of Law No. 248/2005.
Legislator headnote
AI generatedart. 52 din Legea nr. 248/2005, art. 38 din Legea nr. 248/2005, art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005, art. 304 pct. 9 C. proc. civ; Romanian Passport Authority wins movement restriction for unregistered work in Italy: În motivarea recursului, al cărui temei juridic nu a fost indicat, recurenta a susținut că soluția pronunțată în cauză ar fi contrară art. 38 lit. a) și art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului civil de față:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La 23 decembrie 2007, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a chemat în judecată pe pârâtul A.V., solicitând restrângerea dreptului acestuia la liberă circulație în Italia pe o perioadă de cel mult 3 ani.
În motivarea cererii, întemeiate pe art. 38 și art. 52 din Legea nr. 248/2005, reclamanta a susținut că, la 28 noiembrie 2006, pârâtul a fost returnat din Italia conform Acordului de readmisie încheiat de România cu acea țară.
Tribunalul Suceava, secția civilă, prin sentința nr. 257 din 6 februarie 2007, a respins cererea pe considerentul că, potrivit art. 38 lit. a) și art. 52 din Legea nr. 248/2005, măsura de restrângere a exercitării dreptului pârâtului la liberă circulație putea fi dispusă numai până la data aderării României la Uniunea Europeană, iar acest eveniment a avut loc la 1 ianuarie 2007.
Curtea de Apel Suceava, secția civilă, prin decizia nr. 155 din 27 aprilie 2007, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, reținând că:
- art. 38 din Legea nr. 248/2005 este contrar Directivei nr. 38/2004, care prevede că restrângerea libertății de circulație a cetățenilor Uniunii Europene se poate face numai pentru anumite motive, și nu doar potrivit acordurilor de readmisie;
- în speță, pârâtul nu a stat în Italia mai mult de 3 luni și nu s-a făcut dovada existenței vreunuia dintre motivele prevăzute de art. 27 din directiva precizată.
Reclamanta a declarat recurs, prin care a solicitat casarea ambelor hotărâri și, pe fond, admiterea cererii și restrângerea dreptului pârâtei la liberă circulație în Italia, pe o perioadă de cel mult 3 ani.
În motivarea recursului, al cărui temei juridic nu a fost indicat, recurenta a susținut că soluția pronunțată în cauză ar fi contrară art. 38 lit. a) și art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005.
Această critică, a cărei dezvoltare permite încadrarea în ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este fondată deoarece:
- de la 1 ianuarie 2007, consecutiv aderării României la Uniunea Europeană, cetățenii români beneficiază de dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre în condițiile prevăzute de Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului;
- potrivit art. 6 alin. (1) și art. 27 din menționata directivă, cetățenii Uniunii au dreptul de ședere pe teritoriul unui alt stat membru pe o perioadă de cel mult 3 luni fără nicio formalitate, iar restrângerea acestui drept se poate face numai pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, fiind totodată necesar ca măsurile restrictive luate în primele două cazuri să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză;
- or, în declarația dată la returnare, pârâtul a recunoscut că a locuit în Italia timp de peste două luni și că în acest interval a lucrat fără forme legale;
- această conduită a pârâtului este evident contrară ordinei publice și justifică aplicarea măsurii restrictive prevăzute de art. 27 alin. (1) din directiva precizată și art. 38 din Legea nr. 248/2005.
Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., prezentul recurs va fi admis în sensul casării ambelor hotărâri și rejudecării pricinii.
Totodată, urmează ca în rejudecare să fie admisă cererea reclamantei și, potrivit criteriilor înscrise în art. 27 alin. (2) din aceeași directivă, să se limiteze exercitarea dreptului pârâtului la liberă circulație în Italia pe timp de 3 luni.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei civile nr. 155 din 27 aprilie 2007 a Curții de Apel Suceava.
Casează decizia atacată, precum și sentința civilă nr. 257 din 6 februarie 2007 a Tribunalului Suceava și rejudecând cauza, admite cererea și dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație al pârâtului A.V. pe teritoriul Italiei, pe timp de 3 luni.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2007.