Passport authority's appeal for three-year EU travel ban rejected over missing threat evidence
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Romanian High Court of Cassation and Justice dismissed as unfounded the appeal (recurs) brought by the passport authority (Direcția Generală de Pașapoarte), thereby affirming the lower courts' rulings that refused the claimant's request to restrict a Romanian citizen's right to free movement within the EU for up to three years; the prior decisions rejecting the claim thus remain in force. The case concerned the authority's application under Articles 38 and 39 of Law No. 248/2005, which allow restricting free movement only for persons returned under a readmission agreement or whose activities would seriously harm Romania's interests or bilateral relations. The court held that the restriction must be applied in conjunction with Article 2(2) of Protocol No. 4 to the European Convention on Human Rights and Directive 2004/38/EC, requiring that any restriction be based on a real, present, and sufficiently serious threat posed by the individual's personal conduct to a fundamental societal interest, respecting the principle of proportionality. Since the record showed only that the citizen was returned from Belgium for illegal stay, with no evidence of serious harm to Romanian interests or of a genuine threat, the restriction was properly denied.
Legislator headnote
AI generatedart. 39 din Legea nr. 248/2005, art. 38 din Legea nr. 248/2005; Passport authority's appeal for three-year EU travel ban rejected over missing threat evidence: Aplicarea prevederilor art. 38 din Legea nr. 248/2005 trebuie făcută prin coroborare cu dispozițiile art. 2 pct. 2 din Protocolul 4 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și cu cele din Directiva Parlamentului și Consiliului Europei nr. 2004/38 din 29 aprilie 2004.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat restrângerea exercitării dreptului pârâtului C.E., la liberă circulație, în statele Uniunii Europene, pentru o perioadă de cel mult 3 ani.
Prin sentința nr. 56/C din 18 ianuarie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, secția civilă, a fost respinsă acțiunea.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 112/A din 18 aprilie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă.
Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Administrației și Internelor susținând, în esență, că decizia a fost dată cu aplicarea greșită a legii deoarece, în temeiul art. 38 și art. 39 din Legea nr. 248/2005, acțiunea trebuia admisă așa cum a fost formulată.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Prin Legea nr. 248/2005 a fost reglementat regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate. Potrivit art. 38 din această lege, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani numai în condițiile și cu privire la următoarele categorii de persoane:
a) cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat;
b) cu privire la persoana a cărei prezență pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfășoară sau ar urma să o desfășoare, ar aduce atingere gravă intereselor României sau, după caz, relațiilor bilaterale dintre România și acel stat.
Rezultă, din dispoziția legală enunțată, că instanța poate dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație numai în condițiile și cu privire la persoanele amintite, în funcție de împrejurările de fapt ale fiecărei pricini.
Aplicarea prevederilor art. 38 din Legea nr. 248/2005 trebuie făcută prin coroborare cu dispozițiile art. 2 pct. 2 din Protocolul 4 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și cu cele din Directiva Parlamentului și Consiliului Europei nr. 2004/38 din 29 aprilie 2004.
Potrivit acestor reglementări, orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa, iar condițiile de restrângere a dreptului fundamental privind libertatea de circulație se referă la asigurarea securității naționale, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru protejarea libertăților altora.
Pentru aplicarea unor măsuri de restrângere a dreptului fundamental la libera circulație ori chiar de expulzare dintr-un stat membru al Uniunii Europene este necesar ca statul respectiv să respecte principiul proporționalității întemeiat pe comportamentul individual al persoanei în cauză care trebuie să reprezinte o amenințare reală, actuală și suficient de gravă pentru un interes fundamental al societății.
Din actele dosarului rezultă doar că pârâtul a fost returnat, la data de 8 iunie 2006, din Belgia pentru ședere ilegală.
Nu a fost depusă la dosar nici o dovadă că pârâtul prin activitatea pe care a desfășurat-o sau urma să o desfășoare în străinătate, ar fi adus atingere gravă intereselor României sau, după caz, relațiilor bilaterale dintre România și statul din care a fost returnată.
Nu s-a dovedit nici că pârâtul, prin comportamentul individual, ar fi reprezentat o amenințare reală, actuală și suficient de gravă pentru un interes fundamental al societății.
În raport cu înscrisurile existente în dosar, instanța de apel, a aplicat corect prevederile Legii nr. 248/2005 atunci când a confirmat sentința primei instanțe prin care a fost respinsă cererea de restrângere a exercitării dreptului la liberă circulație.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 112/A din 18 aprilie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 2 octombrie 2007.