Revision rejected: no contradictory final judgments as revendication and partition actions lacked identity of object and cause.

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 11 aprilie 2005 la această instanță S.M. a solicitat în contradictoriu cu Ș.N., Ș.V., SC C.B.M. Ploiești și SC D.D & B SRL revizuirea deciziei nr. 2139 din 18 octombrie 2004 a Curții de Apel Ploiești și implicit a deciziei nr. 156 din 31 ianuarie 2002 a aceleiași instanțe, irevocabile prin decizia nr. 459 din 14 martie 2005 a Curții de Apel Ploiești.

O cerere cu conținut identic a fost depusă și de D.C.N. și S.M.V.

În motivarea acestor cereri, precum și în cele completatoare depuse pentru termenul din 16 martie 2006 se arată că hotărârile a căror anulare s-a solicitat sunt în contradicție cu sentința civilă nr. 7419 din 8 iulie 1999 a Judecătoriei Ploiești, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 1279 din 7 aprilie 2000 a Curții de Apel Ploiești.

Se susține că în timp ce prin aceste hotărâri toți cei cinci coproprietari au fost puși în posesie cu privire la întregul imobil situat în Ploiești, prin procesul verbal nr. 16011 din 23 mai 2000 emis de Primăria municipiului Ploiești, ulterior, într-un proces de ieșire din indiviziune, judecat în mai multe cicluri procesuale, redate în cuprinsul cererii s-a schimbat masa partajabilă, încălcându-se dreptul de proprietate al M.S.

De aceea se solicită anularea hotărârilor date în cel de al doilea litigiu, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Potrivit acestui text revizuirea se poate cere dacă există hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane având aceeași calitate.

Pentru realizarea cerințelor textului menționat, este necesar a fi îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiții: să existe hotărâri definitive contradictorii, hotărârile potrivnice să fie pronunțate în aceeași pricină, ceea ce înseamnă că trebuie să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză, care sunt elementele lucrului judecat, iar în cel de al doilea proces să nu se fi invocat această excepție și în sfârșit ca hotărârile să fie date în dosare diferite.

Se constată că în speță nu sunt întrunite cerințele redate, întrucât cele două litigii supuse analizei nu sunt identice, ele având obiecte și cauze diferite.

Astfel, în cauza soluționată prin sentința civilă nr. 7419 din 9 iulie 1999 a Judecătoriei Ploiești, definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 1279 din 7 aprilie 2000 a Curții de Apel Ploiești prin care s-a constatat nul recursul declarat împotriva deciziei nr. 3091/1999 a Tribunalului Prahova a fost admisă acțiunea în fond după casare formulată de Ș.G.V. și Ș.N., Ș.P. împotriva Consiliului local Ploiești și D.G.F.P.C.F.S. Prahova, în contradictoriu cu intervenienta S.M. și cererea de intervenție în fond după casare formulată de intervenienta S.M. S-a dispus obligarea Consiliului Local Ploiești să lase reclamanților și intervenientei în deplină proprietate și pașnică posesie imobilul situat în Ploiești, compus din teren în suprafață de 661 mp și 2 corpuri de clădire.

Prin urmare, instanțele au hotărât asupra solicitării părților, privind obligarea pârâtului de a lăsa imobilul în litigiu în deplina proprietate și posesie a moștenitorilor autorului lor comun Ș.T.

Prin cererea de față se susține că prin alte hotărâri, date într-un alt litigiu, între aceleași părți, s-au pronunțat hotărâri potrivnice celor menționate.

Aceste susțineri nu se verifică, pentru că cele două litigii la care se face referire, nu sunt identice, având cu evidență obiecte și cauze diferite.

Astfel dacă în primul litigiu, instanțele s-au pronunțat asupra unei acțiuni în revendicare, în cel de al doilea, coproprietarii recunoscuți ca atare în litigiul anterior, au cerut și s-a admis cererea de ieșire din indiviziune.

Astfel prin sentința civilă nr. 2739 din 28 octombrie 2004 a Curții de Apel Ploiești, dată după admiterea recursului declarat de Ș.G.V. și Ș.N. împotriva deciziei nr. 1760 din 24 octombrie 2001, a Tribunalului Prahova, precum și a sentinței nr. 8301 din 2 iulie 2001 și încheierii de admitere în principiu din 30 martie 2001 ale Judecătoriei Ploiești, a fost admisă cererea de ieșire din indiviziune conform încheierii de admitere în principiu, în varianta a II-a a raportului de expertiză efectuat de Ș.M.

Această hotărâre a rămas irevocabilă prin decizia nr. 459 din 14 martie 2005 a Curții de Apel Ploiești, prin care au fost respinse recursurile declarate de reclamanta S.M. și pârâții D.N.C. și S.V. împotriva deciziei civile nr. 2739 din 28 octombrie 2004 a Curții de Apel Ploiești.

În aceste condiții, în raport cu cele arătate, urmează a se constata că nu sunt întrunite în cauză cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ. la care s-a făcut referire astfel că cererea de revizuire de față urmează a fi respinsă.

De observat că înainte de soluționarea cauzei în fond prin decizia la care s-a făcut referire, hotărârile anterioare au fost casate prin decizia nr. 156 din 31 ianuarie 2002 a Curții de Apel Ploiești, a cărei anulare se solicită prin cererea de revizuire de față „implicit”.

Această formulare poate conduce la ideea că părțile au solicitat practic anularea soluției defavorabile, care ar fi în contradicție cu hotărârea dată într-un alt litigiu judecat anterior, pentru că altfel această hotărâre de casare nu este supusă revizuirii, neîncadrându-se între cele prevăzute expres de art. 322 C. proc. civ.

Întrucât cererea de revizuire de față a fost formulată și împotriva deciziei nr. 459 din 14 martie 2005 a Curții de Apel Ploiești, urmează ca soluția adoptată să se refere la toate hotărârile pronunțate în aceeași cauză împotriva cărora a fost îndreptată cererea de revizuire de față.

Urmează a se lua act de renunțarea la judecată în cererea de revizuire formulată de D.C.N., conform art. 246C. proc. civ.

În temeiul art. 274 C. proc. civ., în raport de soluția dată în cauză, revizuientele S.M. și S.M.V. urmează a fi obligate să plătească intimaților Ș.N. și Ș.G.V., cheltuieli de judecată în valoare de 1.249 lei reprezentând onorariu de avocat conform facturii fiscale nr. 958501 din 22 iunie 2005 pentru 7.735 lei și 476 RON conform facturii nr. 9585180 din 16 ianuarie 2006.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge cererea de revizuire formulată de S.M. și S.M.V. împotriva deciziei nr. 459 din 14 martie 2005 a Curții de Apel Ploiești și a deciziei nr. 2739 din 28 octombrie 2004 a Curții de Apel Ploiești și a deciziei nr. 156 din 31 ianuarie 2002 a aceleiași instanțe.

Ia act de renunțarea la judecată a cererii de revizuire formulată de D.C.N.

Obligă pe revizuentele S.M. și S.M.V. să plătească intimaților Ș.N. și Ș.G.V. cheltuieli de judecată în cuantum de 1249 lei reprezentând onorariu avocat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 iunie 2007.