Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 2956/2007 AI generated

Real estate expropriation and ownership dispute: Appeal quashed and case remanded due to lack of appellate jurisdiction.

Case Number Decizia nr. 2956/2007
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice admitted the appeal, set aside the appellate decision, and remanded the case to the District Court for a merits hearing, establishing that the appellate court lacked subject-matter jurisdiction. The dispute involved a claim to annul a 1949 expropriation and a 1981 sale of real estate, seeking ownership confirmation and compensation, which the Court of Appeal had dismissed as moot based on statutory restitutions. The Supreme Court held that the litigation’s subject matter fell below the monetary threshold for appellate court competence under the Civil Procedure Code as amended by Law No. 219/2005, requiring the application of the transitional norm to refer the pending appeal to the District Court, which retained jurisdiction over the matter.

Legislator headnote

AI generated

art. 481 C. civ, art. 968 C. civ, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ, art. 1 pct. 1 C. proc. civ, art. 2 pct. 2 C. proc. civ; Real estate expropriation and ownership dispute: Appeal quashed and case remanded due to lack of appellate jurisdiction: În contra menționatei decizii a declarat recurs F. Constanța invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Keywords

AI generated
subject of expropriation lack of jurisdiction real estate matter in dispute civil judgment restitution and compensation

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursurilor civile de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

V.R., V.T., C.E. au chemat în judecată Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Constanța, Primăria și Consiliul local al comunei Nicolae Bălcescu, C.C. Dorobanțu, pe T.I. și T.E. solicitând să se constate nulitatea actului de preluare a imobilelor situate în satul Dorobanțu comuna Nicolae Bălcescu, județul Constanța respectiv un teren de 4000 mp și construcțiile existente pe acesta în anul 1949 (casa cu 5 camere și anexe gospodărești), terenul de 3000 mp loc de casă situat în satul Dorobanțu comuna Nicolae Bălcescu, județul Constanța.

De asemenea, au solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1685/1981 prin care pârâții T.I. și E. au cumpărat 3 camere de locuit cu o suprafață de 67,56 mp și să fie obligați toți pârâții să le lase în deplină proprietate și posesie imobilele în discuție și să îi despăgubească cu valoarea de circulație a construcțiilor demolate.

Reclamanții au evaluat imobilul la 700 milioane lei vechi și au invocat ca temei juridic al acțiunii art. 480, art. 481 C. civ., art. 948 și art. 968 C. civ. precum și Legea nr. 213/1998 și H.G. nr. 11 din 19 ianuarie 1997.

Tribunalul Constanța, secția civilă, prin sentința nr. 81 din 19 februarie 2001 a respins ca nefondată acțiunea.

Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 254/C din 8 noiembrie 2006, a admis apelul declarat de reclamanții V.R., V.T. și C.E. împotriva sentinței nr. 81 din 19 februarie 2001 a Tribunalului Constanța, secția civilă.

A schimbat în tot hotărârea apelată în sensul că a respins acțiunea ca rămasă fără obiect.

Instanța a reținut că urmare aplicării Legii nr. 10/2001 primarul comunei Nicolae Bălcescu a emis dispozițiile nr. 343 și nr. 344 din 22 august 2006 prin care a aprobat restituirea în natură a terenului în suprafață de 4349 mp situat în intravilanul satului Dorobanțu comuna Nicolae Bălcescu județul Constanța fostă proprietate a autorilor reclamanților cât și acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 2651 mp și construcțiile ce au fost înstrăinate anterior adoptării Legii nr. 10/2001 care nu mai pot fi restituite în natură.

Reclamanții au fost puși în posesie cu terenul în suprafață de 4349 mp conform procesului-verbal din 31 august 2006.

Astfel fiind, instanța a conchis că întrucât reclamanții și-au dobândit în natură bunurile preluate abuziv de la stat în perioada 1945-1989, iar pentru imobilele ce nu mai puteau fi restituite în natură au acceptat acordarea de despăgubiri în echivalent conform titlului VII al Legii nr. 247/2005 drepturile lor au fost recunoscute și realizate într-o procedură specială, și prin urmare acțiunea în revendicare a rămas fără obiect.

În contra menționatei decizii a declarat recurs F. Constanța invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

La termenul din 11 aprilie 2007 s-a pus în discuția părților incidența în cauză, în raport de valoarea imobilului revendicat invocată prin acțiune de 700 milioane lei vechi, respectiv 170.936.000 lei vechi stabilită prin expertiza tehnică efectuată la instanța de fond, a dispozițiilor art. II pct. 2 din Legea nr. 219/2005 la data soluționării apelului, respectiv lipsa competenței materiale a Curții de Apel Constanța de a judeca la 8 noiembrie 2006 apelul declarat în cauză.

Recursul este fondat pentru motivul de ordine publică pus în discuție din oficiu.

Astfel, potrivit art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 138/2000, așa cum acest punct a fost modificat ulterior prin art. I pct. 1 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea O.U.G. nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, tribunalele judecă în primă instanță procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 5 miliarde lei vechi, cu excepțiile expres evidențiate de text între care însă nu figurează și prezentul litigiu.

Aceasta însemnează că sub valoarea menționată, procesele și cererile în materie civilă intră în competența de soluționare a judecătoriilor, în prim grad de jurisdicție, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ., iar apelurile declarate în atari litigii revin conform art. 2 pct. 2 C. proc. civ. în competența de judecată a tribunalelor.

Așa fiind, apelul declarat în cauză de reclamanții V.R., V.T. și C.E. și care nu fusese soluționat la data intrării în vigoare a Legii nr. 219/2005 publicată în M.Of. nr. 609 din 14 iulie 2005 având în vedere și valoarea obiectului litigiului, a devenit de competența tribunalului.

De asemenea, art. II alin. (2) din Legea nr. 219/2005 statuează că apelurile aflate pe rolul curților de apel la data intrării în vigoare a prezentei legi și care potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalului se trimit la tribunale.

Pe cale de consecință și întrucât norma tranzitorie cuprinsă în art. II alin. (2) din Legea nr. 219/2005 este de imediată aplicare, iar la data intrării în vigoare a Legii nr. 219/2005 apelul declarat de reclamanții V.R., V.T. și C.E. se afla pe rolul Curții de Apel Constanța, aceasta trebuia să constate că nu mai era competentă să îl soluționeze și trebuia să trimită dosarul Tribunalului Constanța devenit competent să îl judece.

Așa fiind, urmează a admite recursul, a casa decizia atacată și a trimite cauza Tribunalului Constanța pentru soluționarea apelului declarat de reclamanții V.R., V.T. și C.E.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de reclamanții C.E., V.R.D. și V.T. și pârâta F, societate C.C. Constanța împotriva deciziei civile nr. 254/C din 8 noiembrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, pe care o casează și trimite cauza la Tribunalul Constanța pentru soluționarea apelului declarat de reclamanți.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2007.