Religious persecution compensation claim remanded to tribunal as first-instance court.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved the negative jurisdictional conflict in favor of the Cluj Tribunal, establishing that this tribunal, not the Court of Appeal, has first-instance competence to hear the claimant’s action seeking annulment of a decision by the County Directorate of Labor and Social Solidarity and claiming rights under Article 1(1)-(2) of Decree-Law No. 118/1990 for political persecution suffered due to religious beliefs (a 1984 conviction for failure to report for military incorporation). The court reasoned that, under Article 8(5) of Decree-Law No. 118/1990 (republished in 1998) read with Article 5 of the Administrative Litigation Law No. 29/1990 and Article 2 point 1(c) of the Civil Procedure Code, claims based on this decree are heard by tribunals because they are not expressly assigned to courts of appeal, which only handle administrative cases concerning central authorities (Article 3 point 1 C. proc. civ.) or matters expressly conferred by law (Article 3 point 4 C. proc. civ.). The court rejected the Tribunal’s view that Article 7(1) and (4) of Law No. 189/2000 applied, holding that this law, which approved and separated Government Ordinance No. 105/1999 into a standalone act, governs only ethnic persecution claims, while political persecution claims remain governed by Decree-Law No. 118/1990, so the Cluj Tribunal’s earlier declination was erroneous and the case proceeds there.
Legislator headnote
AI generatedart. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ, art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000, art. 3 pct. 1 C. proc. civ, art. 3 pct. 4 C. proc. civ; Religious persecution compensation claim remanded to tribunal as first-instance court: Cât privește prevederile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000 care stabilesc competența curților de apel, aceste dispoziții se referă doar la cererile formulate exclusiv în baza acestei legi care reglementează drepturile persoanelor persecutate din motive etnice și rasiale și nu sunt aplicabile și acțiunilor formulate în baza Decretului-lege nr. 118/1990, care reglementează în continuare drepturile persoanelor persecutate politic.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 8 ianuarie 2003, reclamantul S.E.F. a chemat în judecată Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială Cluj, solicitând anularea deciziei nr. 2028 din 10 decembrie 2002 și obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de art. 1 alin. (1) și (2) din Decretul-lege nr. 118/1990, întrucât a suferit persecuții datorită convingerilor sale religioase, fiind condamnat în anul 1984, la 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de neprezentare la încorporare.
Învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Cluj a dispus prin încheierea nr. 551 din 11 februarie 2003, declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, potrivit art. 7 alin. (1) și (4) din Legea nr. 189/2000, privind aprobarea O.G. nr. 105/1999, pentru modificarea și completarea Decretului-lege nr. 118/1990, competența materială a soluționării contestațiilor împotriva deciziilor emise de direcțiile județene de muncă și solidaritate socială, aparține curților de apel.
Prin încheierea civilă nr. 351 din 8 aprilie 2003, Curtea de Apel Cluj a dispus, la rândul său, declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.
Pronunțând această hotărâre, curtea a reținut că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (5) din Decretul-lege nr. 118/1990, cu referire la art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., actul administrativ contestat fiind emis de o instituție publică de nivel județean.
Cât privește prevederile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000 care stabilesc competența curților de apel, aceste dispoziții se referă doar la cererile formulate exclusiv în baza acestei legi care reglementează drepturile persoanelor persecutate din motive etnice și rasiale și nu sunt aplicabile și acțiunilor formulate în baza Decretului-lege nr. 118/1990, care reglementează în continuare drepturile persoanelor persecutate politic.
Examinând conflictul negativ de competență, Curtea va constata că în cauză Tribunalul Cluj este competent să judece în primă instanță cauza.
Dispozițiile art. 8 alin. (5) din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat în anul 1998, prevăd că partea nemulțumită poate contesta decizia emisă de direcția județeană de muncă și solidaritate socială potrivit Legii nr. 29/1990.
Prevederile art. 5 din Legea contenciosului administrativ, în baza cărora cererea de anulare a actului se adresează tribunalului, se coroborează cu dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora procesele și cererile în materie de contencios administrativ, în afara celor date în competența curților de apel, se judecă de tribunale.
Curților de apel le revin în competență numai cererile în contencios administrativ, privind actele autorităților și instituțiilor centrale – art. 3 pct. 1 C. proc. civ. și în alte materii, date în mod expres prin lege în competența lor – art. 3 pct. 4 C. proc. civ.
Cât privește referirea tribunalului privind aplicabilitatea în materie de competență a prevederilor art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000 și la cererile formulate în baza Decretului-lege nr. 118/1190, această susținere nu are suport legal.
Dacă inițial persoanelor persecutate din motive etnice le-au fost acordate drepturi prin O.G. nr. 105/1999, pentru modificarea și completarea Decretului-lege nr. 118/1990, odată cu aprobarea ei prin Legea nr. 189/2000, ordonanța a devenit un act normativ de sine stătător, însuși titlul fiind schimbat.
Astfel, persoanelor persecutate din motive etnice li se aplică dispozițiile Legii nr. 189/2000, în timp ce drepturile persoanelor persecutate din motive politice rămân în continuare reglementate de Decretul-lege nr. 118/1990.
În consecință, întrucât cererile formulate în baza Decretului-lege nr. 118/1990 nu sunt date în competența expresă a curților de apel, judecarea contestațiilor împotriva deciziilor emise de direcțiile județene de muncă și solidaritate socială aparține tribunalelor.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a litigiului privind pe S.E.F. și Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială Cluj, în favoarea Tribunalului Cluj.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2003.