Eligibility of post-repatriation children as indirect victims under the ethnic persecution compensation law
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice upheld the lower court’s decision in favor of the claimant, rejecting the county council’s appeal and confirming the annulment of an administrative decision that denied the claimant beneficiary status under Law no. 189/2000. The dispute concerned whether the claimant, born in 1944 following the repatriation of his parents from Bulgaria, qualified as a beneficiary of compensation for ethnic persecution during the period of September 6, 1940, to March 6, 1945. The appellate court had ruled in the claimant’s favor, finding that he had validly exercised his own right to benefits, while the county council appealed on the grounds that individuals born after their parents’ forced relocation did not fall within the scope of the law. Relying on Article 1 of Emergency Decree no. 105/1999 (approved by Law no. 189/2000) and employing a teleological interpretation, the High Court determined that the legislative purpose extends to both direct victims and those who suffered indirect consequences, such as children born during the repatriation period, thereby confirming that the claimant’s status as a beneficiary was legally established.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000; Eligibility of post-repatriation children as indirect victims under the ethnic persecution compensation law: 189/2000. The dispute concerned whether the claimant, born in 1944 following the repatriation of his parents from Bulgaria, qualified as a beneficiary of compensation for ethnic persecution during the period of September 6, 1940, to March 6, 1945. The appellate court had ruled in the claimant’s favor, finding that he had validly exercised his own right to benefits, while the county council appealed on the grounds that individuals born after their parents’ forced relocation did not fall within the scope of the law. Relying on Article 1 of Emergency Decree no. 105/1999 (approved by Law no. 189/2000) and employing a teleological interpretation, the High Court determined that the legislative purpose extends to both direct victims and those who suffered indirect consequences, such as children born during the repatriation period, thereby confirming that the claimant’s status as a beneficiary was legally established.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe substantive legal basis cited in the reasoning to determine beneficiary status, which directly justifies the dismissal of the appeal and the confirmation of the claimant's rights in the final order.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiune în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Constanța, reclamantul F.C.G. a solicitat anularea Hotărârii nr. 5526 din 31 martie 2006 emisă de pârâtă C.J.P. Tulcea și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000 ca soț supraviețuitor al lui F.M.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că soția sa decedată s-a născut la 19 septembrie 1944, după strămutarea părinților săi din Bulgaria în România și a suferit aceleași consecințe nefavorabile ale strămutării ca și aceștia.
Prin sentința civilă nr. 623 din 22 septembrie 2006, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul F.C.G., împotriva Hotărârii nr. 5526 din 31 martie 2006 emisă de pârâta C.J.P. Tulcea.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul a valorificat vocația proprie la drepturile conferite de Legea nr. 189/2000, instanța conferindu-i în mod irevocabil calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Împotriva sentinței sus menționate a declarat recurs C.J.P. Tulcea, care a motivat în esență, că soția reclamantului s-a născut după strămutarea părinților săi și nu face obiectul Legii nr. 189/2000.
Recursul este nefondat.
Exercitarea drepturilor și îndatoririlor părinților față de minori impune, pe lângă existența, de regulă, a unui domiciliu comun, în cadrul căruia să poată fi realizată paza fizică și juridică a minorului și asigurarea nemijlocită de către părinți a unor alte cerințe cu privire la obligația de întreținere, de îngrijire, de dezvoltare, și de educație.
Concluzia la care se ajunge prin asumarea raționamentului propus de recurentă în sensul că un minor, mai ales de o vârstă foarte fragedă nu împărtășește condiția grav restrictivă impusă părinților săi este eronată și nu poate fi primită.
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate, în dispozițiile normative menționate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din motive etnice, în perioada arătată.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles atât persoanele care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.
În consecință, motivele de recurs invocate de pârâta C.J.P. Tulcea sunt nefondate, iar recursul urmează să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.J.P. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 623/ CA din 22 septembrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2007.