Inadmissibility of administrative action to compel civil execution, contract annulment, and criminal investigations

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 23 august 2005, reclamanta P.M. și intervenienții în favoarea reclamantei B.G.G. și J.M., au chemat în judecată Ministerul Justiției, Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, A.N.C.P.I., Primăria Municipiului București, SC F. SA și SC A.N. SA București, solicitând ca instanța să oblige A.N.C.P.I. să emită un răspuns concret privitor la certificatul de sarcini nr. 1013 din 2 iunie 2000 emis de Judecătoria Sectorului 2 București, Primăria Municipiului București să emită decizia de punere în posesie conform cererii nr. 467245 din 19 iulie 2005 și să comunice dacă actul depus la 7 aprilie 2004 în dosarul nr. 2905/2003 al Curții de Apel București figurează în evidențele acesteia, iar împreună cu SC F. SA să prezinte în instanță avizul direcției juridice, Ministerul Justiției să emită decizie sau ordin de anulare a procesului verbal întocmit de executorul judecătoresc B.V. și să oblige pe notarul public B.E. să anuleze contractul de vânzare-cumpărare nr. 2043/2000 și împreună cu Ministerul Public să demareze cercetările cu privire la infracțiunile comise cu ocazia neemiterii actelor solicitate și la neplata debitelor către SC A.N. SA.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr-117 din 19 ianuarie 2006, a admis excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ și a respins acțiunea, ca inadmisibilă, reținând că avizul Comisiei de aplicare a Legii nr. 112/2005 este de natură civilă, procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc e un act de executare specific procedurii civile de executare, anularea contractului de vânzare - cumpărare se soluționează potrivit legii civile, infracțiunea de fals se soluționează potrivit legilor penale și de procedură penală, iar certificatul de sarcini se eliberează în procedura de vânzare-cumpărare, astfel că cererile respective nu pot fi soluționate pe calea contenciosului administrativ.

Reclamanta a declarat recurs împotriva sentinței, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Un prim motiv de recurs se referă la necitarea ca pârât a executorului judecătoresc B.V., la nemenționarea despre contractul dintre A.N. și M., la soluționarea cauzei după 4 termene de judecată și la neinvocarea excepției de inadmisibilitate la primul termen de judecată.

Al doilea motiv de recurs privește interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății și anume instanța a avut în vedere numai parțial conținutul art. 1 din Legea nr. 554/2004, nu și cu privire la nesoluționarea în termen legal a unei cereri.

Intimații Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Justiției, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și SC A.N. SA au formulat întâmpinări, prin care solicită ca recursul să fie respins ca nefondat, considerând că instanța de fond a apreciat corect că cererile reclamantei nu pot fi soluționate de instanța de contencios administrativ pentru că privesc probleme de drept civil și de drept penal.

Printr-o cerere ulterioară recurenta - reclamantă solicită menținerea în cauză, în calitate de intimată-pârâtă, numai a SC A.N. SA, renunțând la judecata cu ceilalți pârâți.

Recursul este nefondat.

Susținerea recurentei că instanța de fond trebuia să-l citeze în calitate de pârât pe executorul judecătoresc B.V. nu este întemeiată pentru că reclamanta nu l-a chemat în judecată și pe acesta, iar instanța nu avea de ce pune din oficiu în discuția părților această chestiune față de faptul că acțiunea apărea ca inadmisibilă în contencios administrativ.

Nu se impunea nici a se face referire concretă la contractul încheiat de SC A.N. SA cu Municipalitatea, ținându-se cont de caracterul acțiunii promovate de reclamantă, iar soluționarea pricinii după 4 termen de judecată nu este imputabilă instanței, aceasta respectând întocmai normele de procedură aplicabile în cauză. În ce privește neinvocarea excepției de inadmisibilitate la primul termen, acesta nu e un motiv de casare a sentinței pentru că o astfel de excepție poate fi invocată în orice fază a procesului.

Nici cel de-al doilea motiv de recurs nu este întemeiat.

Instanța de fond a stabilit corect că cererile reclamantei nu pot fi soluționate de o instanță de contencios administrativ pentru că privesc probleme de natură civilă sau penală, pentru care legiuitorul a prevăzut căi de atac specifice.

Problemele invocate de reclamanta-recurentă pot fi soluționate fie prin acțiuni la instanța civilă sau comercială, fie prin sesizări adresate organelor de urmărire penală, dar nu pe calea contenciosului administrativ, nefiind aplicabile nici dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ (greșit s-a indicat de recurentă art. 1 din lege), deoarece nu se pune în discuție refuzul nejustificat de a soluționa o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, cum eronat susține recurenta, cererile sale privind obligația de a elibera sau emite acte, să anuleze acte sau să facă cercetări penale.

Pentru considerentele arătate mai sus, reținându-se că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, urmează ca recursul să fie respins ca nefondat, în temeiul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și art. 299 și art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de P.M. împotriva sentinței civile nr. 117 din 19 ianuarie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2007.