Eligibility of refugee-born children for ethnic persecution reparations under Law 189/2000 and O.G. 105/1999

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, la data de 19 mai 2006, reclamantul B.I.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Tulcea, anularea Hotărârii nr. 5545 din 31 ianuarie 2006 emisă de pârâtă și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În susținerea acțiunii, reclamantul a depus la dosar, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă, hotărârea contestată, precum și copia „Extrasului de pe registrul de identificarea coloniștilor din centrul M. Kogălniceanu jud. Tulcea", eliberată de Arhivele Statului, care atestă calitatea de colonist a tatălui său, B.I., arătând că s-a născut în localitatea M. Kogălniceanu, județul Tulcea, la data de 22 mai 1943, după ce, în urma Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, familia sa fusese strămutată din Bulgaria în România.

Pârâta, prin întâmpinare, a cerut respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 611/ CA din 18 septembrie 2006, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, reținând ca dovedite susținerile reclamantului, a admis acțiunea și, anulând hotărârea emisă de pârâtă, a constatat că reclamantul are calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, acordându-i drepturile corespunzătoare începând cu data de 1 aprilie 2006.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta C.J.P. Tulcea, susținând că reclamantul nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000, atâta vreme cât s-a născut ulterior strămutării părinților săi și, deci, nu a fost efectiv obligat să-și schimbe domiciliul într-o altă localitate.

Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

În conformitate cu dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

În cauză, este necontestat și rezultă din dovezile administrate că reclamantul s-a născut la data de 22 mai 1943, după ce, în urma Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, părinții săi fuseseră strămutați din Bulgaria în România.

Fiind născut în perioada refugiului părinților săi, intimatul-reclamant a împărtășit același statut, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, începând cu data nașterii, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de care, în mod corect a procedat instanța de fond anulând hotărârea emisă de pârâtă și constatând că reclamantul are calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.J.P. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 611/ CA din 18 septembrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2007.