Eligibility of individuals born during forced exile for restitution rights under Law no. 189/2000
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the local public administration authority, thereby upholding the lower court’s judgment that granted the claimant the rights provided under Law No. 189/2000 for the period from her birth on June 17, 1944, to March 6, 1945, effective from March 1, 2006. The dispute concerned the validity of an administrative decision denying statutory benefits to an individual born in Romania during the period of her family’s forced migration from Bulgaria following the 1940 Treaty of Craiova; the appellant argued that the claimant did not qualify because she was born after the initial relocation and thus was not personally subject to forced expulsion. The Court rejected this argument, holding that under Article 1, letter c) of Emergency Ordinance No. 105/1999 and its subsequent amendments, the protective scope of the law implicitly includes children born during the period of refuge, as they share the same status and suffer the material and moral consequences of their parents’ ethnic persecution and displacement during the specified timeframe.
Legislator headnote
AI generatedart. 3041 C. proc. civ; Eligibility of individuals born during forced exile for restitution rights under Law no. 189/2000: Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, la data de 15 mai 2006, reclamanta S.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Tulcea, anularea Hotărârii nr. 5492 din 28 februarie 2006 emisă de pârâtă și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În susținerea acțiunii, reclamanta a depus la dosar, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă, hotărârea contestată, precum și declarația de avere imobiliară rurală lăsată de tatăl său, Ș.S.F., în Bulgaria, la data strămutării, arătând că s-a născut la data de 17 iunie 1944, în Tulcea, după ce, în anul 1940, în urma Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, familia sa fusese strămutată din Bulgaria în România.
Pârâta, prin întâmpinare, a cerut respingerea acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 594/ CA din 18 septembrie 2006, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, reținând ca dovedite susținerile reclamantei, în baza probelor administrate, a admis acțiunea și, anulând hotărârea emisă de pârâtă, a stabilit că reclamanta este beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 17 iunie 1944 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 martie 2006.
Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta C.J.P. Tulcea, susținând că reclamantul nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000, atâta vreme cât s-a născut ulterior strămutării familiei sale și, deci, nu a fost efectiv obligat să-și schimbe domiciliul într-o altă localitate.
Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
În conformitate cu dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.
În cauză, este necontestat și rezultă din dovezile administrate că reclamanta s-a născut la data de 17 iunie 1944, după ce, în anul 1940, în urma Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, familia sa fusese strămutată din Bulgaria în România.
Fiind născută în perioada refugiului familiei sale, intimata-reclamantă a împărtășit același statut, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, începând cu data nașterii, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de care, în mod corect a procedat instanța de fond constatând că reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.J.P. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 594/ CA din 18 septembrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2007.