Administrative litigation time-bar: applicability of the one-year forfeiture period from issuance versus communication of the contested act
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as unfounded, thereby upholding the appellate court's decision to reject the administrative action as time-barred. The dispute centered on the annulment of two administrative orders issued in 2000 and 2004, where the plaintiff argued that the limitation period should not apply because the acts were not communicated to them. The Court held that the action, filed in May 2006, violated the mandatory one-year statute of limitations for challenging administrative acts under Article 11(2) and (5) of Law No. 554/2004, which functions as a forfeiture period starting from the date of issuance, not notification.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 11 din Legea nr. 554/2004, art. 3041 C. proc. civ; Administrative litigation time-bar: applicability of the one-year forfeiture period from issuance versus communication of the contested act: Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile recurentului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2659 din 31 octombrie 2006, Curtea de Apel București, secția a VI-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de tardivitate și a respins, ca atare, cererea prin care reclamantul P.G., în contradictoriu cu pârâtul M.J., solicita anularea Ordinelor nr. 2785/ C din 30 octombrie 2000 și nr. 506/ C din 17 ianuarie 2004, emise de M.J., reținând că aceasta a fost formulată cu depășirea termenului prevăzut de art. 11 alin. (2) și (5) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, că prevederile art. 11 din Legea nr. 554/2004 nu au aplicabilitatea în cauză, întrucât nu i-au fost comunicate actele administrative contestate.
Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile recurentului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (2) și (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în vigoare la data introducerii acțiunii, cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ nu poate fi introdusă mai târziu de un an de la data emiterii actului a cărui anulare se cere, acest termen fiind de decădere.
Cum acțiunea reclamantului a fost înregistrată la data de 2 mai 2006, la peste 5, respectiv 2 ani de la data emiterii actelor administrative a căror anulare se solicită, în mod corect a reținut instanța de fond tardivitatea introducerii acțiunii și a dispus respingerea acesteia ca atare.
Pentru considerentele arătate, soluția instanței de fond fiind temeinică și legală, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul P.G. împotriva sentinței civile nr. 2659 din 31 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2007.