Eligibility of children born during parental forced displacement for ethnic persecution compensation under O.G. 105/1999

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, la data de 29 iunie 2006, reclamanta P.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Alba, anularea Hotărârii nr. 781 din 19 iunie 2006 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute O.G. nr. 105/1999.

În susținerea acțiunii, reclamanta a depus la dosar, în copie, mai multe înscrisuri, printre care hotărârea contestată, acte de stare civilă, precum și copia-extras a „Situației de avere imobiliară rurală", lăsată de tatăl reclamantei, C.S., în Bulgaria, la data strămutării, eliberată de Arhivele Naționale, care atestă calitatea de strămutat a părinților săi, arătând că s-a născut la data de 13 septembrie 1942, în localitatea M. Viteazu, județul Constanța, în timpul refugiului părinților săi.

Pârâta, prin întâmpinare, a cerut respingerea acțiunii.

Prin sentința nr. 141 din 22 septembrie 2006, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reținând ca dovedite susținerile reclamantei, a admis acțiunea și, anulând hotărârea emisă de pârâtă, a obligat-o să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, pentru perioada 13 septembrie 1942 - 6 martie 1945.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta C.J.P. Alba, susținând că reclamanta nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000, atâta vreme cât s-a născut ulterior strămutării părinților săi și, deci, nu a fost supus unor persecuții etnice.

Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

În conformitate cu dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

În cauză, este necontestat și rezultă din dovezile administrate că reclamanta s-a născut la data de 13 septembrie 1942, după ce, în toamna anului 1940, în urma Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, părinții săi fuseseră strămutați din Bulgaria în România.

Fiind născută în perioada refugiului părinților săi, intimata-reclamantă a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, începând cu data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de care, în mod corect a procedat instanța de fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999 și, în consecință, să-i acorde acesteia drepturile ce i se cuvin.

Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.J.P. Alba împotriva sentinței nr. 141 din 22 septembrie 2006 a Curții de Apel Alba lulia, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2007.