Jurisdiction over distribution plan nullity in bankruptcy: exclusive competence of reorganization court versus tax enforcement exemption

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Debitoarea SC A.C. SA prin administrator judiciar SC E. SRL Arad și creditoarea A.N.A.F. – D.G.F.P. Arad, au solicitat în contradictoriu cu A.V.A.S. București, P.C. Criș, C.L. Mișca, SC P.B. SRL, R.D.T. Arad, SC A. SA Arad, S.N.P. P., I.V. și A.D.S. constatarea nulității parțiale a planului de distribuire a sumelor rezultate din valorificarea pe calea executării silite a unei părți din patrimoniul debitoarei întrucât sunt încălcate prevederile Legii 64/1995.

Judecătorul sindic al Tribunalului Arad, prin sentința civilă 2439 din 15 noiembrie 2004 a respins excepția de necompetență, a admis cererea constatând nulitatea absolută parțială a planului de distribuire a creanțelor în sumă de 108.021,41 dolari S.U.A. și a dispus virarea sumei de 1.011.002.049 lei în contul unic, reprezentând creanțele D.G.F.P. Arad A.F.P. Chișineu Criș și P.C. Criș.

Instanța de fond a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 45, 37 și 108 din Legea nr. 64/1995 astfel încât a declarat competența judecătorului sindic de soluționare a pricinii, iar pe fond data licitației publice 18 martie 2004 efectuată după deschiderea procedurii reorganizării și lichidării judiciare.

Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă 126 din 23 februarie 2005, a admis recursul A.V.A.S., a casat sentința atacată și a trimis cauza spre competentă soluționare Curții de Apel București.

Instanța de recurs a considerat aplicațiunea prevederilor art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 care atribuie competența de soluționare a tuturor cererilor în legătură cu activele preluate de A.V.A.S. curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau domiciliul pârâtului.

Curtea de Apel București, prin sentința comercială 38 din 22 februarie 2006, a respins, ca neîntemeiate, cererile A.N.A.F., D.G.F.P. Arad și SC A.C. SA prin administrator judiciar SC E. SRL.

Instanța a reținut că împotriva debitoarei SC A.C. SA s-a deschis procedura reorganizării judiciare și a falimentului prin sentința civilă 688 din 15 martie 2004 iar A.V.A.S. a început executarea silită înainte de această dată așa încât deși licitația a avut loc la 18 martie 2004 nu erau aplicabile dispozițiile art. 42 din Legea nr. 64/1995 ci prevederile derogatorii ale art. 89 din O.U.G. nr. 51/1998.

Împotriva deciziei astfel pronunțate, SC E. SRL, lichidatorul judiciar al SC A.C. SA, a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta susține că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile O.U.G. nr. 51/1998 întrucât A.V.A.S. a aderat la procedura instituită de Legea nr. 64/1995 iar la momentul întocmirii planului de distribuire a prețului rezultat din executarea silită era în vigoare Legea nr. 149/2004 care a abrogat prevederile art. 89 și 90 din ordonanța sus-menționată.

Recursul este fondat și va fi admis pentru considerentele ce se vor expune.

Dispozițiile Legii nr. 64/1995 prevedeau o procedură de executare silită, unitară, colectivă, concursuală și egalitară asupra bunurilor debitorului comun, pentru apărarea în comun a tuturor creditorilor.

Scopul legii, determinat de șansa egală acordată tuturor creditorilor, s-a concretizat în abrogarea dispozițiilor art. 89 și 90 din O.U.G. nr. 51/1998, prin Legea nr. 149/2004.

Prin sentința civilă 688 din 15 martie 2004, Tribunalul Arad a deschis procedura reorganizării judiciare și a falimentului împotriva debitoarei SC A.C. SA, procedură la care s-a înscris prin cererea 13429 din 14 mai 2004 și creditorul A.V.A.S.

Prin procedura de executare silită instituită de O.U.G. nr. 51/1998, A.V.A.S. a valorificat prin licitație publică un imobil aparținând debitoarei, la 18 martie 2004, după deschiderea procedurii speciale de executare silită, iar la 30 septembrie 2004 a întocmit planul de distribuire a prețului, după ce dispozițiile art. 89 din O.U.G. nr. 51/1998 au fost abrogate, prin Legea nr. 149/2004.

Așa dar la momentul întocmirii planului de redistribuire contestat, A.V.A.S. se afla pe lista creditorilor debitorului comun, acceptând normele procedurale execuționale impuse de Legea nr. 64/1995, iar prevederile derogatorii prevăzute de O.U.G. nr. 51/1998 erau abrogate.

Aplicând planul de distribuire a fondurilor obținute din vânzarea bunurilor. A.V.A.S. a considerat că dispozițiile art. 120 și urm. din Legea nr. 64/1995 îi sunt aplicabile.

Întrucât toate procedurile prevăzute în Legea nr. 64/1995 sunt de competența exclusivă a tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul debitorului, iar curtea de apel este instanța de recurs (art. 6 și 8 din aceeași lege) această din urmă instanță era competentă să soluționeze recursul declarat de A.V.A.S. împotriva sentinței civile 2439 din 15 noiembrie 2004 pronunțată de judecătorul sindic.

În mod greșit, atât Curtea de Apel Timișoara cât și Curtea de Apel București, fără a ține cont de data deschiderii procedurii speciale de executare silită raportată la data valorificării imobilului debitoarei prin vânzarea la licitație și a întocmirii planului de distribuire a prețului, au considerat aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 51/1998 și în consecință competența de soluționare în primă instanță a curții de apel.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 313 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat împotriva sentinței 38 din 22 februarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, va casa sentința atacată și decizia 126 din 23 februarie 2005 a Curții de Apel Timișoara și, va trimite cauza la această din urmă instanță pentru a se pronunța asupra recursului declarat de A.V.A.S. împotriva sentinței civile 2439 din 15 noiembrie 2004 pronunțată de judecătorul sindic al Tribunalului Arad.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de contestatoarea SC E.C. SRL lichidator al SC A.C. SA Chișineu Criș.

Casează sentința comercială nr. 38 din 22 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, și decizia nr. 126 din 23 februarie 2005 a Curții de Apel Timișoara.

Trimite cauza la Curtea de Apel Timișoara pentru a judeca recursul împotriva sentinței nr. 2439 din 15 noiembrie 2004 a judecătorului sindic.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie 2007.