Dissolution action remanded after appeal remedy held unlawful; recourse was sole route.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe court admitted the appeal (recurs) of the claimant and quashed the appellate decision of 17 May 2006, remanding the case to the Bucharest Court of Appeal, Commercial Section VI, to be resolved as the appeal (recurs) on the merits. The underlying action sought the dissolution of a defendant company for alleged repeated breaches of accounting-filing obligations under Law No. 31/1990 (Articles 180(2) and 11(1)). The first-instance court had initially granted dissolution, but after a prior cassation and remand, the second first-instance ruling dismissed the action as unfounded on the ground that the company had declared temporary inactivity; that dismissal was upheld by the appellate court, leading to this appeal. Decisively, the High Court held, on a public-order ground it raised ex officio, that under Articles 237(5) and 232(1)(b) of Law No. 31/1990 (as republished), the only available remedy against a dissolution ruling is a direct recourse (recurs) within 30 days of publication, not an appeal (apel); the exercise of an apel therefore violated these imperative procedural provisions and rendered the appellate decision unlawful, necessitating cassation and remand for proper consideration of the recourse.
Legislator headnote
AI generatedart. 11 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, art. 232 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990, art. 85 C. proc. civ, art. 112 C. proc. civ, art. 237 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990, art. 237 alin. (5) din Legea nr. 31/1990; Dissolution action remanded after appeal remedy held unlawful; recourse was sole route: The underlying action sought the dissolution of a defendant company for alleged repeated breaches of accounting-filing obligations under Law No. 31/1990 (Articles 180(2) and 11(1)). The first-instance court had initially granted dissolution, but after a prior cassation and remand, the second first-instance ruling dismissed the action as unfounded on the ground that the company had declared temporary inactivity; that dismissal was upheld by the appellate court, leading to this appeal. Decisively, the High Court held, on a public-order ground it raised ex officio, that under Articles 237(5) and 232(1)(b) of Law No. 31/1990 (as republished), the only available remedy against a dissolution ruling is a direct recourse (recurs) within 30 days of publication, not an appeal (apel); the exercise of an apel therefore violated these imperative procedural provisions and rendered the appellate decision unlawful, necessitating cassation and remand for proper consideration of the recourse.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe legal basis for the court's decision to admit the appeal and send the case back for consideration of the recourse.
Full text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea introdusă la Tribunalul București, secția a VI-a comercială, sub nr. 11708/2003, reclamanta SC B.O. SA, în contradictoriu cu pârâta SC E.P. SRL, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună dizolvarea societății pârâte.
În motivarea acțiunii se arată că pârâta a încălcat în mod flagrant și repetat dispozițiile art. 180 alin. (2) și ale art. 11 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.
Reclamanta își motivează în drept cererea pe dispozițiile art. 232 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990.
Prin sentința civilă nr. 11495 din 29 septembrie 2003, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis acțiunea și a dispus dizolvarea societății pârâte.
Apelul formulat de pârâtă împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 87 din 16 martie 2004 pronunțată în dosarul nr. 2089/2003 de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială.
Recursul declarat de pârâtă împotriva acestei decizii a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, care, prin decizia nr. 2931 din 7 aprilie 2004, a admis recursul, a modificat decizia recurată, a admis apelul pârâtei SC E.P. SRL împotriva sentinței nr. 11495 din 29 septembrie 2003 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, pe care a schimbat-o în tot și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În fundamentarea acestei decizii instanța supremă a reținut că pricina a fost soluționată cu încălcarea dispozițiilor art. 85 C. proc. civ. și că reclamanta nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de art. 112 C. proc. civ.
Tribunalul București, secția a VI-a comercială, astfel investit prin decizia de casare, prin sentința nr. 3966 din 29 septembrie 2005, a respins excepția lipsei de interes invocată de pârâtă și a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.
În pronunțarea acestei hotărâri, instanța de fond a reținut, cu privire la excepție, că interesul se justifică prin raporturile juridice dintre părți întemeiate pe contractul de asociere nr. 2906 din 25 august 1996, reclamanta fiind interesată în executarea acestui contract și, cu privire la fondul cauzei, că, întrucât societatea se află în inactivitate temporară anunțată la organele fiscale și înscrisă în registrul comerțului, dizolvarea, ca sancțiune nu poate fi dispusă și că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 237 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta SC B.O. SA București criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 293 din 17 mai 2006, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei, instanța de control judiciar reținând legalitatea și temeinicia sentinței apelate.
Împotriva acestei decizii a declarat reclamanta SC B.O. SA București, criticând-o pentru nelegalitate.
Recurenta își subsumează criticile motivelor de modificare reglementate de dispozițiile art. 304.7 și 9 C. proc. civ., vizând următoarele aspecte:
- decizia recurată a fost pronunțată cu interpretarea greșită a dispozițiilor art. 237 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990, în vigoare la acea dată, raportat la situația de fapt dedusă judecății, aceea că timp de 7 ani consecutiv intimata nu și-a depus bilanțurile contabile la Registrul Comerțului, situație în care s-ar impune aplicarea dispozițiilor legale evocate;
- decizia recurată cuprinde motive contradictorii astfel, instanța de apel constată că intimata pârâtă nu s-a conformat formelor legale de depunere a bilanțurilor contabile pe anii 2000, 2001, 2002, 2003 dar omite să precizeze că bilanțurile aferente acestor 4 ani au fost depuse toate odată, în decembrie 2004, după introducerea cererii de chemare în judecată și pronunțarea, de către Tribunalul București, a sentinței de dizolvare, nr. 11495 din 29 septembrie 2003, ignorând astfel principiul retroactivității legii în materie comercială;
În raport de criticile formulate și de temeiurile de drept invocate, recurenta reclamantă solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, admiterea apelului și, pe fondul cauzei, admiterea cererii de dizolvare a SC E.P. SRL.
Recursul este fondat prin prisma motivului de ordine publică invocat, din oficiu, de Înalta Curte.
Potrivit art. 237 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, republicată, orice persoană interesată poate face recurs împotriva hotărârii de dizolvare în termenul de 30 de zile de la efectuarea publicității în condițiile alin. (3) și (4) ale aceluiași articol.
Instanța de fond, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a fost învestită cu o acțiune în dizolvarea unei societăți comerciale în temeiul art. 232 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990 astfel că, în ceea ce privește calea de atac împotriva unei hotărâri judecătorești purtând asupra unei atare cereri, aceasta este cea reglementată de art. 237 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, respectiv cea a recursului.
În aceste condiții, exercitarea căii de atac a apelului împotriva hotărârii instanței de fond apare ca nelegală, contravenind dispozițiilor imperative ale Legii nr. 31/1990, republicată, precitate.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza Curții de Apel București, secția a V-a comercială, pentru soluționarea căii de atac a recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta SC B.O. SA București împotriva deciziei nr. 293 din 17 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, casează decizia recurată și trimite cauza Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, pentru soluționarea căii de atac a recursului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2007.