Eligibility of children born during ethnic persecution-era population exchange for reparations under Law 189/2000

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, la data de 21 martie 2006, reclamanta G.G. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Timiș, anularea hotărârii nr. 9857 din 22 februarie 2006, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu motivarea că părinții săi au făcut obiectul schimbului de populație dintre România și Bulgaria, ca efect al tratatului dintre cele două țări, iar ea s-a născut în perioada strămutării acestora.

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 142/PI din 18 aprilie 2006, a admis acțiunea, a anulat actul administrativ contestat și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantei drepturile solicitate.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că starea de fapt confirmă îndeplinirea prevederilor legale incidente în persoana reclamantului, în condițiile în care nu există justificare legală pentru a înlătura de la beneficiul legii, persoanele născute în perioada refugiului, chiar dacă nu au fost concepute anterior strămutării sau la maxim 300 de zile de la data acesteia.

Cu privire la Notele Casei de Pensii, invocate de pârâtă în apărarea sa, instanța a apreciat că, prin forța lor juridică inferioară, nu pot modifica ori completa legea, iar referirile acestora la dispozițiile art. 654 C. civ., nu pot fi reținute, întrucât acest text nu poate fi extins asupra drepturilor vizate de Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș.

Recurenta a susținut că intimata-reclamantă nu a făcut dovada calității de persoană strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, pentru a putea beneficia de dispozițiile art. 1 din lege, întrucât s-a născut la 25 martie 1943, în localitatea Gârlița, județul Constanța, iar părinții săi au fost strămutați din localitatea Doimușlar, județul Durostar, în septembrie 1940.

S-au invocat în acest sens Precizările nr. 3233 din 12 septembrie 2002 și nr. 3423 din 26 septembrie 2002, emise de Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, coroborate cu dispozițiile art. 654 C. civ. și cele ale Codului familiei, referitoare la perioada de concepție.

Recursul este nefondat și urmează a fi respins.

Conform dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice după cum urmează: c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.

Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, au asimilat persoanelor strămutate pe cele expulzate, refugiate, precum și pe cele care au făcut obiectul schimbului de populație, ca efect al unui tratat bilateral.

Textele legale au avut în vedere persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți înainte sau în timpul strămutării, atâta vreme cât consecințele traumatizante ale unei asemenea experiențe au fost suportate de toți membrii familiei și în condițiile în care scopul legii este acela al acordării unor drepturi compensatorii.

În aceste condiții, dispozițiile Codului civil și cele ale Codului familiei, la care recurenta face referire, nu au aplicabilitate în speță, iar interpretarea dată dispozițiilor art. 1 lit. c) prin Precizările Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, menționate în motivele de recurs, urmează a fi înlăturată, întrucât acest act administrativ, prin natura lui juridică, nu poate completa sau modifica legea în baza căreia a fost emis.

Față de considerentele expuse și constatând că, potrivit art. 304 și 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 142/PI din 18 aprilie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2006.