Suspension of school director's dismissal denied for lack of imminent harm; appeal upheld as unfounded

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 10 martie 2006, reclamantul Z.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației și Cercetării și Inspectoratul Școlar al județului Neamț, suspendarea executării Ordinului nr. 3283 din 16 februarie 2006, emis de ministrul educației și cercetării, până la soluționarea cauzei de către instanța de fond.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că ordinul a cărui suspendare s-a solicitat, a fost emis ca urmare a evaluării activității sale profesionale, pe anul școlar 2004 – 2005, cu calificativul „Nesatisfăcător”, evaluare care s-a făcut pe criterii politice, fără respectarea procedurii legale și a criteriilor politice.

Totodată, reclamantul a mai arătat că obținerea calificativului „Nesatisfăcător” nu reprezintă un motiv de încetare a contractului de management, că postul de director a fost ocupat prin concurs, iar ordinul în cauză aduce prejudicii atât unității școlare, cât și reclamantului.

Prin sentința civilă nr. 81 din 10 aprilie 2006, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a respins, ca nefondată, cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 3283 din 16 februarie 2006, emis de ministrul educației și cercetării.

Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța de fond a reținut că în cauză nu a fost îndeplinită condiția „prevenirii unei pagube iminente”, impusă de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care prevede că suspendarea executării unui act administrativ, până la pronunțarea instanței de fond, poate fi dispusă numai în cazuri bine justificate.

Instanța de fond a apreciat că nu se poate considera că suspendarea solicitată ar fi de natură a preveni o pagubă iminentă, deoarece pentru reclamant, caracterul iminent îl are doar prejudiciul rezultat din diminuarea salariului cu indemnizația de conducere, ceea ce nu justifică suspendarea ordinului respectiv. A mai considerat instanța de fond, că pentru a se reține localizarea pagubei la unitatea școlară de la conducerea căreia a fost eliberat reclamantul, este necesar să fie vorba de un interes public major, de natură a perturba grav funcționarea unui serviciu public administrativ de importanță națională.

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Bacău a declarat recurs, reclamantul Z.D., susținând, în esență, că, întrucât contractul de management s-a încheiat pe o perioadă de 4 ani, eliberarea sa din funcție, anterior expirării acestei perioade, în condițiile obținerii unor calificative „foarte bine” și „bine”, este abuzivă.

Recursul este nefondat.

Prin acțiunea sa, recurentul-reclamant a solicitat suspendarea executării Ordinului Ministerului Educației și Cercetării nr. 3283 din 16 februarie 2006, prin care a fost eliberat din funcția de director la Grupul Școlar „Vasile Sav” din Roman.

Pentru activitatea managerială desfășurată de recurent în anul școlar 2004 - 2005, în calitate de director, în cadrul procesului de evaluare, acesta a obținut 156,5 puncte, aferente calificativului „Nesatisfăcător”, confirmat prin decizia nr. 2848 din 23 decembrie 2005, emisă de către inspectorul școlar general.

Contestația formulată de reclamant împotriva acestei decizii a Inspectoratului Școlar al județului Neamț a fost respinsă de Ministerul Educației și Cercetării, în urma verificării respectării procedurii și criteriilor de evaluare.

Ca urmare, prin ordinul Ministerului Educației și Cercetării, contestat, s-a dispus eliberarea recurentului-reclamant din funcția de director.

Potrivit dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente, să dispună suspendarea executării actului administrativ, până la pronunțarea instanței de fond.

În cazul în speță, demiterea recurentului dintr-o funcție de conducere, nu este de natură a determina suspendarea executării actului administrativ atacat.

Prevederile art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004 definesc noțiunea de „pagubă iminentă”, ca fiind prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidență sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Nefiind dovedit un caz bine justificat și nici iminența procedurii unei pagube, recursul declarat de reclamant împotriva soluției instanței de fond se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Z.D. împotriva sentinței civile nr. 81 din 10 aprilie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2006.