Pension benefits under Law No. 309/2002 denied; appeal admitted, lower court reversed, claim dismissed as unfounded.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 28 septembrie 2005, reclamantul C.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Alba, să se dispună anularea hotărârii nr. 4881 din 22 iunie 2005, emisă de pârâtă, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor Legii nr. 309/2002, pentru perioada 23 mai 1951 - 23 mai 1954.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că pârâta refuză să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, deși a probat că a efectuat stagiul militar la U.M. nr. 04742, unitate constituită în detașament de muncă.

Prin sentința nr. 29 din 3 februarie 2006, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantului C.C., a anulat hotărârea nr. 4881 din 22 iunie 2005, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Alba, pe care a o obligat-o să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 23 mai 1951 - 23 mai 1954.

Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că, din probele administrate în cauză, rezultă că reclamantul C.C. a executat serviciul militar la U.M. nr. 04742 Craiova, în perioada menționată și, potrivit unei adeverințe eliberate de U.M. nr. 02405 Pitești, unitatea militară menționată era organizată ca detașament de muncă, astfel că reclamantul este îndreptățit să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Alba.

Recurenta consideră că instanța de fond a pronunțat o soluție greșită, deoarece a nesocotit una din condițiile esențiale prevăzute de Legea nr. 309/2002, și anume, ca beneficiarii acestei legi să fi efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, și nu în unitățile aparținând armatei.

Totodată, recurenta susține că materialul probator aflat la dosarul cauzei evidențiază cu claritate că reclamantul a efectuat stagiul militar în U.M. nr. 04742 Craiova, aparținând fostului Minister al Forțelor Armate, iar activitățile de muncă prestate în cadrul acestor unități nu sunt valorificate de Legea nr. 309/2002. Mai arată recurenta că adeverința nr. CTC 54 din 8 aprilie 2005, eliberată de U.M. nr. 02405 Pitești, este neconcludentă.

Examinându-se sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este fondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoașterea și acordarea unor drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, beneficiază de prevederile acestei legi, cetățeanul român care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă menționate.

Conform dispozițiilor art. 6 alin. (2) din legea amintită, stabilirea drepturilor prevăzute de acest act normativ se face la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele eliberate de centrele militare județene sau de U.M. nr. 02405 Pitești.

Rezultă că, potrivit prevederilor legale menționate, beneficiarii acestui act normativ trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiții:

1. să fie cetățeni români;

2. să fi efectuat stagiul militar în detașamente de muncă care au făcut parte din Direcția Generală a Serviciului Muncii;

3. stagiul militar să fi fost efectuat în perioada 1950 - 1961.

În cauză, se constată că materialul probator administrat nu susține concluziile la care a ajuns instanța de fond, reclamantul neîndeplinind condiția de fi efectuat stagiul militar într-un detașament de muncă aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Fișa de evidență aflată la dosarul cauzei evidențiază în mod clar că reclamantul C.C. a efectuat stagiul militar în perioada 23 mai 1951 - 23 mai 1954 în U.M. nr. 04742 Craiova, fără a exista vreo mențiune potrivit căreia această unitate ar fi fost detașament de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii. De asemenea, reclamantul nu a depus la dosar alte mijloace de probă din care să rezulte această împrejurare.

Este corectă observația recurentei, potrivit căreia activitățile de muncă prestate în cadrul unităților militare aparținând Ministerului Forțelor Armate nu pot fi luate în considerare pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002. De asemenea, se justifică critica referitoare la valoarea probantă a adeverinței nr. CTC 54 din 8 aprilie 2005, eliberată de U.M. nr. 02405 Pitești, care reprezintă un document prin care a fost înaintată fișa de evidență militară, fără a îndreptăți concluziile la care ajunge instanța de fond.

Neîndeplinind o cerință obligatorie prevăzută de lege, aceea ca detașamentul de muncă în care s-a efectuat serviciul militar, să fi făcut parte din Direcția Generală a Serviciului Muncii, rezultă că reclamantului i s-au acordat în mod nelegal drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, iar sentința pronunțată de instanța de fond este netemeinică .

Urmează a se dispune admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, iar în fond respingerea acțiunii reclamantului, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Alba împotriva sentinței civile nr. 29 din 3 februarie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ.

Modifică sentința atacată și, în fond, respinge acțiunea formulată de reclamantul C.C., ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2006.