Validity of 30-day filing deadline after administrative response and requirement of bad faith for deregistration sanction
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the national union of practitioners, thereby upholding the appellate court's decision that annulled the administrative sanction of removal from the professional register and ordered the respondent to pay legal costs to the plaintiff. The dispute centered on a challenge to an administrative decision striking an individual from the union's roll of members for non-payment of mandatory fees, where the plaintiff argued that the failure to pay was caused by a subordinate employee rather than personal non-compliance, and the respondent contended the administrative action was timely and legally grounded. The court determined that the 30-day statutory deadline for filing the administrative litigation was met based on the date of the administrative response, and on the merits, applied the doctrine that the extreme sanction of deregistration is justified only in cases of willful bad faith, which was not proven in this instance since the non-payment resulted from an agent's fault rather than the plaintiff's intentional breach of the legal obligation under the relevant government ordinance.
Legislator headnote
AI generatedart. 5 alin. (2) din Legea nr. 29/1990, art. 274 C. proc. civ; Validity of 30-day filing deadline after administrative response and requirement of bad faith for deregistration sanction: Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 29/1990, sesizarea instanței de contencios administrativ se poate face în termen de 30 de zile de la comunicarea răspunsului autorității administrative, la reclamația administrativă.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 16 iulie 2002, S.T. a solicitat anularea deciziei nr. 3 din 22 mai 2002 emisă de Consiliul Național de Conducere al Uniunii Naționale a Practicienilor în Reorganizare și Lichidare – U.N.P.R.L., prin care s-a dispus radierea sa de pe tabelul de evidență pentru neplata cotizației.
În motivarea cererii sale, reclamantul a susținut că a transmis spre plată c/val cotizației, prin intermediul unei funcționare din subordinea sa, care, însă, nu a achitat-o.
Prin sentința civilă nr. 91 din 10 septembrie 2002, Curtea de Apel Bacău a admis acțiunea și a anulat pct. 5 din decizia nr. 3/2002, referitor la reclamant, a înlăturat sancțiunea radierii acestuia și a dispus reînscrierea sa pe tabelul U.N.P.R.L. Totodată, instanța a respins excepția tardivității acțiunii.
Pe fondul cauzei s-a reținut că nu s-a făcut dovada relei credințe a reclamantului, astfel încât sancțiunea aplicată s-a apreciat ca fiind nejustificată.
În ce privește termenul de sesizare al instanței s-a considerat a fi fost respectat, având în vedere că nu s-a făcut dovada comunicării certe a deciziei de sancționare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, U.N.P.R.L. care, într-un prim motiv de casare, a invocat tardivitatea acțiunii reclamantului, considerând că față de data comunicării deciziei nr. 3/2002, respectiv 8 aprilie 2002, sesizarea instanței de contencios administrativ, la 15 iulie 2002, s-a făcut cu depășirea termenului legal de 30 de zile.
Pe fondul pricinii, recurenta a reiterat susținerile potrivit cărora obligația de plată a cotizației este o obligație legală, prevăzută de O.G. nr. 79/1999 și de Regulamentul de Organizare și Funcționare al U.N.P.R.L. și de care instanța nu a ținut cont.
Recursul nu este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 29/1990, sesizarea instanței de contencios administrativ se poate face în termen de 30 de zile de la comunicarea răspunsului autorității administrative, la reclamația administrativă.
Ori, în cauză, U.N.P.R.L. a răspuns reclamantului în procedura administrativ prealabilă la 2 iulie 2002, cu adresa nr. 792, data față de care sesizarea instanței, la 15 iulie 2002, s-a făcut în termen legal.
Pe fondul litigiului, Curtea de Apel Bacău a apreciat legal și temeinic că măsura radierii reclamantului de pe tabelul de evidență al U.N.P.R.L. este nejustificată, o astfel de sancțiune reprezentând în fapt o măsură extremă aplicabilă acelor persoane care, în mod voit și cu rea- credință, nu se achită de obligația legală a plății cotizației.
Cum în cauză nu s-a dovedit acest aspect, c/val cotizației nefiind achitată nu din vina reclamantului, ci a persoanei căreia acesta i-a încredințat plata, în mod corect s-a considerat sancțiunea ca fiind nejustificată și s-a procedat la anularea ei.
Văzând dispozițiile art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de U.N.P.R.L., împotriva sentinței civile nr. 91 din 10 septembrie 2002 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ.
Obligă recurenta U.N.P.R.L., la plata sumei de 6.000.000 lei către reclamantul S,T,, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2003.