Eligibility for ethnic persecution benefits based on parental refugee status at claimant's birth

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 12 ianuarie 2006, reclamanta B.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, anularea hotărârii nr. 4419 din 9 noiembrie 2005, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În susținerea acțiunii, reclamanta a depus la dosar mai multe înscrisuri, printre care hotărârea atacată, acte de stare civilă, adeverința nr. 61898 din 4 mai 2006, eliberată de Serviciul Public Comunitar de Evidență a Persoanelor - Stare Civilă din cadrul Primăriei Târgu Mureș, precum și declarațiile autentificate ale unor martori, din care rezultă că, din cauza persecuțiilor etnice la care au fost supuși, părinții reclamantei s-au refugiat, în septembrie 1940, din localitatea Homorod, județul Brașov, unde își aveau domiciliul, în localitatea Odorheiul Secuiesc și, ulterior, în tabăra de refugiați din Târgu Mureș, unde, la data de 25 decembrie 1940, s-a născut reclamanta.

Prin sentința civilă nr. 131/F din 29 mai 2006, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, reținând ca dovedite susținerile reclamantei, a admis acțiunea acesteia și, anulând hotărârea emisă de pârâtă, a obligat-o să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000 și să-i acorde drepturile ce i se cuvin, pentru perioada 25 decembrie 1940 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 septembrie 2005.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Brașov, invocând prevederile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C. proc. civ. și susținând, în esență, că este netemeinică și nelegală, întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă persecuția etnică.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu toate criticile invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

De asemenea, în conformitate cu art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente [alin. (1)] sau, în lipsa actelor oficiale, prin declarație cu martori [alin. (2)].

Or, din declarațiile autentificate ale martorilor F.O. și R.M., acesta din urmă audiat și în mod nemijlocit de instanța de fond, rezultă că, din cauza persecuțiilor etnice la care au fost supuși, părinții reclamantei s-au refugiat, în septembrie 1940, din localitatea Homorod, județul Brașov, unde își aveau domiciliul, în localitatea Odorheiul Secuiesc și, ulterior, în tabăra de refugiați din Târgu Mureș, unde, la data de 25 decembrie 1940, s-a născut reclamanta.

De asemenea, faptul că părinții intimatei-reclamante se aflau în refugiu la data nașterii acesteia, este confirmat și de adeverința nr. 61898 din 4 mai 2006, eliberată de Serviciul Public Comunitar de Evidență a Persoanelor - Stare Civilă din cadrul Primăriei Târgu Mureș.

Dovada refugiului părinților reclamantei, precum și a faptului că acesta a fost consecința unor persecuții etnice, s-a făcut, deci, potrivit legii.

Cum reclamanta s-a născut în perioada refugiului părinților săi, aceasta, începând cu data nașterii sale, a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, implicit, s-au răsfrânt și asupra sa.

Așa fiind, în mod corect instanța de fond a admis acțiunea și, anulând hotărârea emisă de pârâtă, a obligat-o să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000 și să-i acorde drepturile ce i se cuvin, pentru perioada solicitată.

Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 131/F din 29 mai 2006 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2006.