Pension house appeal rejected; annulment and recognition of persecution benefits under Law No. 189/2000 upheld.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Romanian High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant pension house's appeal as unfounded, thereby upholding the lower court’s judgment that had annulled the pension house's decision and ordered it to issue a new decision recognizing the claimant as a beneficiary under Law No. 189/2000 and granting rights for the period 1 March 1941 – 6 March 1945. The dispute involved an administrative challenge to the pension house's refusal to award compensation for ethnic persecution, where the claimant sought annulment of the contested decision and payment of the statutory benefits. The court held that, under Art. 1 lit. c) of Government Ordinance No. 105/1999 and Art. 4(2) of the implementing rules approved by Government Decision No. 127/2002, proof of forced displacement due to ethnic persecution may be established through witness testimony when official documents are lacking; since the witnesses directly heard by the first-instance court credibly confirmed the claimant's refugee status caused by physical and psychological aggression from local authorities, the appeal was rejected as unfounded.
Legislator headnote
AI generatedart. 3041 C. proc. civ; Pension house appeal rejected; annulment and recognition of persecution benefits under Law No. 189/2000 upheld: Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 5 ianuarie 2006, reclamantul E.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, anularea hotărârii nr. 4387 din 9 noiembrie 2005, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În susținerea acțiunii, reclamantul a depus la dosar mai multe înscrisuri, printre care hotărârea atacată, acte de stare civilă și declarațiile autentificate ale unor martori, din care rezultă că, din cauza persecuțiilor etnice la care au fost supuși, reclamantul și familia sa s-au refugiat, în martie 1941, din localitatea Ormeniș, județul Brașov, unde își aveau domiciliul, în localitatea Micloșoara, unde au rămas până la sfârșitul războiului, când s-au întors în localitatea de domiciliu.
Prin sentința civilă nr. 68/F din 20 martie 2006, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, în urma audierii nemijlocite a martorilor propuși de reclamant, reținând ca dovedite susținerile acestuia, a admis acțiunea și, anulând hotărârea emisă de pârâtă, a obligat-o să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și să-i acorde drepturile ce i se cuvin, pentru perioada 1 martie 1941 - 6 martie 1945.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Brașov, invocând prevederile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 3041 C. proc. civ. și susținând că este netemeinică și nelegală, întrucât nu s-a făcut dovada persecuției etnice, prin acte oficiale.
Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
De asemenea, în conformitate cu art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente [alin. (1)] sau, în lipsa actelor oficiale, prin declarație cu martori [alin. (2)].
Or, din declarațiile martorilor L.M. și B.I., audiați nemijlocit de instanța de judecată, rezultă că, în martie 1941, reclamantul și familia sa s-au refugiat, din cauza persecuțiilor etnice, concretizate în agresiuni fizice și psihice exercitate de autoritățile locale ale vremii asupra familiei, din localitatea Ormeniș, județul Brașov, unde își aveau domiciliul, în localitatea Micloșoara, unde au rămas până la sfârșitul războiului, când s-au întors în localitatea de domiciliu.
Cum, potrivit legii, s-a făcut dovada refugiului, precum și a faptului că acesta a fost consecința persecuțiilor etnice suferite de reclamant și familia sa, în mod corect instanța de fond a admis acțiunea și, anulând hotărârea emisă de pârâtă, a obligat-o să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și să-i acorde drepturile ce i se cuvin, pentru perioada 1 martie 1941 - 6 martie 1945.
Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 68/F din 20 martie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2006.