Rehabilitation rights for labor detachment service: appeal allowed and lower court annulled

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Craiova (urmare a declinării competenței de către Tribunalul Gorj, prin sentința civilă nr. 1012 din 3 noiembrie 2005), reclamantul C.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Gorj, anularea hotărârii nr. 493 din 17 decembrie 2002, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru întreaga perioadă solicitată.

În susținerea acțiunii, reclamantul a depus la dosar mai multe înscrisuri, printre care copia livretului militar, fișa de evidență militară și adeverință emise de U.M. nr. 02405 Pitești, arătând că în perioada 3 august 1951 - 31 decembrie 1953 a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii și că în mod greșit Comisia i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru întreaga perioadă solicitată, aprobând-o numai în ceea ce privește perioada 1 septembrie 1953 - 31 decembrie 1953.

Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 95 din 16 martie 2006, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea și, anulând hotărârea contestată, a obligat pârâta să-i acorde reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru întreaga perioadă solicitată, începând cu data de 1 octombrie 2002.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul a satisfăcut stagiul militar, în perioada sus menționată, prin muncă, așa cum rezultă din copia livretului militar depusă la dosar, încadrându-se, așadar, în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Gorj, susținând că este netemeinică și nelegală, întrucât din actele dosarului rezultă că, în perioada pentru care i-a fost respinsă cererea, reclamantul a efectuat stagiul militar în unități militare, iar nu în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, așa cum prevede Legea nr. 309/2002. Totodată, recurenta a invocat excepția tardivității acțiunii reclamantului, arătând că aceasta a fost formulată peste termenul legal de 30 de zile de la comunicare, care s-a realizat, potrivit „borderoului” depus la dosar, în data de 11 februarie 2003.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată următoarele:

În ce privește excepția tardivității acțiunii reclamantului, invocată de recurentă prin cererea de recurs, Curtea reține că aceasta este neîntemeiată, „borderoul” depus la dosar făcând dovada expedierii, iar nu a comunicării hotărârii.

Pe fond, recursul este întemeiat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoașterea și acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, beneficiază de prevederile acestei legi, cetățeanul român care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă în perioada sus menționată. Dovada încadrării în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002 se face, potrivit art. 6 alin. 1 lit. a) și b) din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor acestei legi, aprobate prin H.G. nr. 1114/2002, cu livretul militar sau cu adeverință eliberată de U.M. nr. 02405 Pitești.

Rezultă, așadar, că, pentru a beneficia de prevederile acestui act normativ, trei condiții trebuie îndeplinite, cumulativ, de către persoana cetățean român interesată: să fi satisfăcut stagiul militar în detașamente de muncă, perioada stagiului militar să se încadreze între anii 1950 - 1961 și detașamentul de muncă să fi aparținut Direcției Generale a Serviciului Muncii.

În speță, așa cum rezultă în mod expres din mențiunile înscrise în livretul militar al reclamantului, precum și din actele emise de U.M. nr. 02405 Pitești, acesta a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă, numai în perioada 1 septembrie 1953 - 31 decembrie 1953, restul stagiului fiind efectuat în unități militare din sistemul fostului Minister al Forțelor Armate.

Reclamantul nu a făcut, așadar, dovada îndeplinirii celei de-a treia condiții cerute de art. 1 din Legea nr. 309/2002, decât pentru perioada 1 septembrie 1953 - 31 decembrie 1953, pentru care i-a și fost aprobată cererea, nu și pentru restul perioadei solicitate.

Așa fiind, cum prevederile Legii nr. 309/2002 vizează acordarea unor drepturi specifice, cu titlu de măsuri reparatorii, exclusiv acelor persoane care, în perioada 1950 - 1961, au efectuat stagiul militar, prin muncă, în cadrul detașamentelor de muncă ale Direcției Generale a Serviciului Muncii, în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea reclamantului.

Pentru considerentele arătate, recursul va fi admis, sentința atacată va fi casată și, pe fond, în temeiul art. 314 C. proc. civ., constatându-se că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 309/2002, va fi respinsă acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Gorj împotriva sentinței civile nr. 95 din 16 martie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând în fond, respinge acțiunea reclamantului C.I., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2006.