Military service in regular army units not covered by Law No. 309/2002; appeal allowed, claim dismissed.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, introdusă la data de 9 ianuarie 2006, la Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Mehedinți, C.I. a solicitat anularea hotărârii nr. 92 din 21 decembrie 2002, emisă de pârâtă și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 2 decembrie 1953 - 2 noiembrie 1956.

În susținerea acțiunii, reclamantul a depus mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă, copia livretului militar seria Dr nr. 072514, arătând că perioada 2 decembrie 1953 - 2 noiembrie 1956 a fost executată în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii și că în mod greșit, Comisia i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002.

Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 87 din 10 martie 2006, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.I., a anulat hotărârea nr. 92 din 21 decembrie 2002 a Casei Județene de Pensii Mehedinți, a constatat că reclamantul a satisfăcut stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii - Brigada C.F. Pitești, în perioada 4 decembrie 1953 - 15 martie 1956 și a obligat-o pe pârâtă să emită o hotărâre, prin care să acorde reclamantului, pentru această perioadă, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, începând cu 1 septembrie 2002.

În motivarea sentinței civile pronunțate, Curtea de Apel Craiova a apreciat, în esență, că reclamantul a făcut dovada încadrării în prevederile Legii nr. 309/2002, întrucât din actele dosarului rezultă cert că acesta a efectuat stagiul militar în perioada solicitată de acesta prin acțiune, în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, la brigada C.F. Pitești, în perioada 4 decembrie 1953 - 15 martie 1956, acesta regăsindu-se în Tabelul cu evidența Detașamentelor și Unităților de Muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii. Totodată, în perioada 15 martie 1956 - 2 noiembrie 1956, reclamantul a efectuat stagiul la U.M. nr. 0669, unitate care nu se regăsește în tabelul sus menționat.

Împotriva sentinței civile sus menționate, în termenul legal, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Mehedinți, arătând că în Tabelul cu evidența Detașamentelor și Unităților de Muncă comunicat de Arhivele Naționale nu figurează Brigada C.F. Pitești, ci doar detașamente sau unități de muncă Pitești. Pe de altă parte, persoanele care au prestat muncă în cadrul unităților militare, au desfășurat activitate în cadrul armatei române, deci instituții militare, spre deosebire de cei care au făcut parte din detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, care era o instituție civilă, astfel că instanța, în mod neîntemeiat, a pronunțat o hotărâre printr-o interpretare care lărgește sfera de aplicare a Legii nr. 309/2002, dincolo de rațiunile avute în vedere de legiuitor.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul C.I. a solicitat acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, întrucât, în perioada 4 decembrie 1953 - 15 martie 1956, a efectuat stagiul militar la Brigada C.F. Pitești, unități militare din cadrul Ministerului Apărării Naționale.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 309/2002, „beneficiază de prevederile legii, persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961”, or din copia livretului militar rezultă că reclamantul a efectuat stagiul militar la Brigada C.F. Pitești. Intenția legiuitorului a fost de a acorda beneficiul drepturilor reparatorii, persoanelor care au efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, iar nu în cadrul unităților militare, motiv pentru care va fi primită critica recurentei-pârâte, în sensul că, prin sentința civilă pronunțată, instanța de fond a lărgit sfera de aplicare a Legii nr. 309/2002, dincolo de rațiunile avute în vedere la elaborarea și adoptarea actului normativ în cauză.

De altfel, este de necontestat și rezultă chiar din susținerile formulate prin cererea de chemare în judecată, faptul că unitățile militare respective nu făceau parte din Direcția Generală a Serviciului Muncii.

În același sens, se reține că recurenta-pârâtă a invocat în mod întemeiat Decizia nr. 213 din 4 mai 2004 a Curții Constituționale, din motivarea căreia reiese faptul că indemnizația și drepturile acordate prin Legea nr. 309/2002 reprezintă „o compensație parțială pentru privațiunile suferite de persoanele obligate să efectueze stagiul militar în condiții deosebite”, respectiv „în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961”, prin asigurarea unui tratament juridic specific acestei categorii.

Pe cale de consecință, Curtea apreciază că, în mod greșit, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor Legii nr. 309/2002, în cazul reclamantului, care a efectuat stagiul militar în cadrul unor unități militare aparținând Ministerului Forțelor Armate, iar nu Direcției Generale a Serviciului Muncii, lărgind sfera de aplicare a legii, fără a lua în considerare rațiunile avute în vedere de legiuitor și cele statuate de Curtea Constituțională.

Față de cele arătate, în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., urmează să fie admis recursul și să fie modificată sentința atacată, în sensul că se va respinge acțiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Mehedinți împotriva sentinței civile nr. 87 din 10 martie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată și, în fond, respinge acțiunea formulată de reclamatul C.I., ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2006.