Pension revision upheld: departure due to father's job loss not ethnic persecution; appeal admitted, claimant's action dismissed.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, reclamantul L.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, anularea deciziei de revizuire nr. 4427 emisă de pârâtă și obligarea acesteia de a emite o nouă hotărâre, prin care să recunoască în favoarea sa, calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 septembrie 1941 - 6 martie 1945, începând cu 1 octombrie 2004.

În motivare, reclamantul a arătat, pe de o parte, că prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 189/2000 vizează cazurile survenite până la data de 8 noiembrie 2000, astfel încât pârâta a procedat la emiterea deciziei de revizuire, cu încălcarea prevederilor legale, iar, pe de ală parte, că motivarea reținută în cuprinsul deciziei atacate este greșită, acesta considerându-se îndrituit, în raport cu probatoriul administrat, să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000.

Prin sentința nr. 53/F din 6 martie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, instanța a admis contestația formulată și a dispus anularea deciziei de revizuire nr. 4427 din 09 noiembrie 2005, obligând, totodată, pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 septembrie 1942 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 octombrie 2004.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că decizia de revizuire atacată este lovită de nulitate absolută, motivat de faptul că deciziile de revizuire pot viza exclusiv legalitatea drepturilor acordate până la 8 noiembrie 2000. Pe fondul cauzei, instanța a apreciat că reclamantul a făcut dovada încadrării sale în situația prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, fiind, astfel, îndrituit să beneficieze de măsurile reparatorii în speță.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Brașov, criticând soluția pronunțată pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și pct. 9 și art. 3041 C. proc. civ. Prin motivele de recurs, recurenta-pârâtă a opinat că în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 se încadrează numai persoanele care au fost strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, care au fost efectiv mutate sau obligate să-și schimbe domiciliul. S-a mai susținut că în textul de lege sus-menționat se încadrează persoanele refugiate din Ardealul de Nord, ca urmare a Dictatului de la Viena, cele refugiate din Basarabia și Bucovina de Nord, ca urmare a ultimatumului U.R.S.S. din 26 - 27 iunie 1940 și cele care au făcut obiectul schimbului de populație între România și Bulgaria, în baza Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940.

Înalta Curte de Casație si Justiție, analizând motivele invocate, în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, constată fondat recursul declarat, pentru considerentele ce urmează:

Potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, Casa Județeană de Pensii sau, după caz, Casa de Pensii a municipiului București, va verifica, atunci când este sesizată sau din proprie inițiativă, legalitatea drepturilor acordate beneficiarilor ordonanței, până la data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I. În conformitate cu alin. (2) al aceluiași articol, în cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale, se va emite decizie de revizuire.

Textul de lege instituie în sarcina Casei Județene de Pensii sau, după caz, a Casei de Pensii a municipiului București, obligația de a verifica legalitatea drepturilor acordate beneficiarilor ordonanței, până la data publicării acesteia în Monitorul Oficial, iar instituirea unei atare obligații nu exclude posibilitatea organului emitent de verificare a legalității drepturilor acordate ulterior momentului stipulat de art. 10 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 și emiterii, în consecință, a unei decizii de revizuire.

În atare condiții, Curtea constată că în mod greșit prima instanță a apreciat că decizia de revizuire în speță este lovită de nulitate absolută.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de articolul mai sus menționat.

În speță, probatoriul administrat în cauză nu conduce la concluzia că părăsirea domiciliului s-ar fi datorat unor motive etnice.

Astfel, martorii B.D. și B.A. nu au menționat în ce au constat motivele de natură etnică care au condus la părăsirea domiciliul, declarând că familia reclamantului a fost nevoită să-și părăsească domiciliul, tatăl acestuia pierzându-și locul de muncă, aspecte ce nu reprezintă, însă, persecuție etnică în accepțiunea textului de lege.

De asemenea, se reține că martorii nu au arătat în ce împrejurare au luat la cunoștință despre cele declarate, iar că declarațiile acestora nu au fost susținute cu acte din care să rezulte că, la rândul lor, ar fi fost în situația prevăzută de Legea nr. 189/2000.

Pentru considerentele arătate, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., va admite recursul declarat, va modifica sentința atacată și va respinge acțiunea, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței nr. 53/F din 6 martie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2006.