Foreign national domicile application dismissed for failing 5-year legal residence continuity threshold under Emergency Government Ordinance 194/2002
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the appellant's appeal, upholding the lower court's dismissal of the claim and thereby confirming the legality of the administrative authority's decision. The dispute involved a foreign national challenging the rejection of his application to establish domicile in Romania, arguing that his 14-year continuous residence warranted approval despite periods of invalidity. The court ruled that the appellant failed to meet the cumulative statutory requirement of a legal temporary residence for the last five years prior to the application, specifically because the discontinuities in his authorized stay exceeded the legal threshold of 30 consecutive days and a total of 90 days over the period, thereby losing their legal character under Art. 70(1)(a)(ii) of Emergency Government Ordinance No. 194/2002, regardless of his past extended permissions.
Legislator headnote
AI generatedart. 312 C. proc. civ; Foreign national domicile application dismissed for failing 5-year legal residence continuity threshold under Emergency Government Ordinance 194/2002: The dispute involved a foreign national challenging the rejection of his application to establish domicile in Romania, arguing that his 14-year continuous residence warranted approval despite periods of invalidity. The court ruled that the appellant failed to meet the cumulative statutory requirement of a legal temporary residence for the last five years prior to the application, specifically because the discontinuities in his authorized stay exceeded the legal threshold of 30 consecutive days and a total of 90 days over the period, thereby losing their legal character under Art. 70(1)(a)(ii) of Emergency Government Ordinance No. 194/2002, regardless of his past extended permissions.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited to justify the dismissal of the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, la 20 februarie 2006, E.N., cetățean iranian, a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 119 din 19 ianuarie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, în dosarul nr. 30453/2/2005 (fost nr. 2970/2005).
În motivarea recursului s-a susținut că în mod greșit s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea petentului, în anularea deciziei șefului Autorității pentru Străini din 11 martie 2005, de respingere a cererii de stabilire a domiciliului în România și obligarea autorității pârâte la reanalizarea cererii, în sensul aprobării acesteia și recunoașterea drepturilor și intereselor sale legitime în România.
Se invocă dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 9, respectiv 7 și susține că întârzierile și discontinuitățile reținute de instanța de fond în privința șederii sale în România nu au nicio legătură cu dreptul său de ședere temporară în România. Aceasta, cu atât mai mult, cu cât el, prin șederea timp de 14 ani în România, consideră că și-a câștigat deplin dreptul de a i se prelungi șederea în România.
Din actele cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că prin sentința nr. 119 din 19 ianuarie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul E.N. împotriva pârâtei Autoritatea pentru Străini.
S-a reținut de instanța de fond că petentul nu îndeplinește condiția prevăzută de art. 70 alin. (1) lit. a) pct. II din O.U.G. nr. 194/2002, respectiv șederea poate fi considerată legală, când discontinuitățile de ședere între perioadele pentru care s-a acordat succesiv dreptul de ședere, sunt mai mici de 30 de zile consecutive și nu depășesc în total 90 de zile pe întreaga perioadă, chiar dacă străinii au fost sancționați contravențional.
Hotărârea atacată este legală, deci actul administrativ atacat este legal, astfel încât recursul declarat fiind neîntemeiat, va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.
Potrivit art. 70 alin. (1) lit. a) pct. II din O.U.G. nr. 194/2002, privind regimul străinilor în România, se prevede că:
„Străinii își pot stabili domiciliul în România, dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:
- au o ședere temporară și legală în ultimii 5 ani anteriori depunerii cererii;
- șederea va fi considerată legală, atunci când discontinuitățile între perioadele pentru care s-a acordat succesiv dreptul de ședere, sunt mai mici de 30 de zile consecutive și nu depășesc în total 90 de zile pe întreaga perioadă, chiar dacă au fost sancționați contravențional”.
În mod corect s-a stabilit de instanță că discontinuitățile dintre perioadele pentru care s-a acordat succesiv dreptul de ședere, depășesc 30 de zile consecutive, astfel încât șederea petentului pe teritoriul României și-a pierdut caracterul legal.
Faptul că petentul a avut drept de ședere pe teritoriul României, prelungit, atunci când a expirat, nu înseamnă, față de dispozițiile legii, ca de fiecare dată când permisiunea șederii expiră, să nu se verifice din nou îndeplinirea condițiilor legale pentru o nouă perioadă de ședere.
Așa fiind, recursul fiind neîntemeiat, va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de E.N. împotriva sentinței civile nr. 119 din 19 ianuarie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2006.