Pension appeal dismissed; refugee child's compensation upheld under O.G. No. 105/1999.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, reclamanta M.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 18587 din 29 august 2005 și în consecință, obligarea acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pe perioada 17 septembrie - 6 martie 1945, cu începere de la 1 august 2005, fiind născută la 17 septembrie 1943, în perioada de refugiu a părinților săi.

În susținerea acțiunii, reclamanta a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă, declarațiile autentificate ale unor martori care atestă că în perioada ocupației hortiste a Ardealului de Nord, din motive de persecuție etnică, părinții acesteia s-au refugiat în zona neocupată a țării, în comuna Moldovenești, județul Cluj, părăsind localitatea de domiciliu, satul Câțcău, comuna Câțcău, județul Cluj, comună în care aceasta s-a născut.

Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 137 din 8 martie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii nr. 18587 din 29 august 2005, emisă de pârâtă și a obligat-o să-i recunoască reclamantei, statutul de persoană refugiată, pentru perioada 17 septembrie 1943 - 6 martie 1945 și, totodată, să-i acorde drepturile bănești prevăzute de Legea 189/2000, începând cu data de 1 august 2005.

Pentru a adopta această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta a dovedit prin probele administrate, respectiv acte de stare civilă, declarații notariale ale unor martori, precum și declarația martorului audiat în fața instanței, că s-a născut în localitatea în care părinții săi au fost refugiați în comuna Moldovenești, județul Cluj.

Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs, pârâta, Casa Județeană de Pensii Cluj, considerând-o nelegală și netemeinică, arătând că în mod greșit s-a stabilit calitatea de refugiată a reclamantei, aceasta fiind născută la 17 septembrie 1943, în localitatea Moldovenești, localitate care aparținea Statului Român, deci intimata nu a putut suferii persecuții din motive etnice, deoarece nu și-a schimbat domiciliu.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu.

Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

Cum, în cauză, s-a făcut dovada și este de necontestat faptul că reclamanta s-a născut în perioada refugiului părinților săi, în mod corect a reținut instanța de fond că aceasta, începând cu data nașterii sale 17 septembrie 1943, a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, implicit, s-au răsfrânt și asupra sa.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 137 din 8 martie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 octombrie 2006.