Recognition of refugee status for ethnic persecution: eligibility for compensatory benefits under Law No. 189/2000 based on flight to Hungary in 1942
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the County Pension House, upholding the lower court’s decision that granted the claimant refugee status and ordered the recognition of monetary rights under Law No. 189/2000 for the period between June 1942 and March 1945. The dispute concerned the administrative rejection of a compensation claim where the claimant alleged she fled from Romania to Hungary in 1942 to escape ethnic persecution against the Hungarian minority, while the opposing party argued the location was not occupied and the evidence of ethnic motive was insufficient. The court applied Article 1 of Government Ordinance No. 105/1999 (approved by Law No. 189/2000), determining that the claimant satisfied the legal definition of a person displaced or fleeing to another location due to ethnic motives during the regime period of 1940–1945, thereby entitling her to compensatory benefits despite the administrative body's objections regarding the nature of the evidence.
Legislator headnote
AI generatedart. 312 C. proc. civ; Recognition of refugee status for ethnic persecution: eligibility for compensatory benefits under Law No. 189/2000 based on flight to Hungary in 1942: 189/2000 for the period between June 1942 and March 1945. The dispute concerned the administrative rejection of a compensation claim where the claimant alleged she fled from Romania to Hungary in 1942 to escape ethnic persecution against the Hungarian minority, while the opposing party argued the location was not occupied and the evidence of ethnic motive was insufficient. The court applied Article 1 of Government Ordinance No. 105/1999 (approved by Law No. 189/2000), determining that the claimant satisfied the legal definition of a person displaced or fleeing to another location due to ethnic motives during the regime period of 1940–1945, thereby entitling her to compensatory benefits despite the administrative body's objections regarding the nature of the evidence.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural rule cited in the dispositive to justify the dismissal of the appeal as unfounded and the maintenance of the lower court's sentence.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Brașov, reclamanta B.S. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Brașov, anularea hotărârii nr. 4388 din 9 noiembrie 2005, emisă de pârâtă, obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de refugiată și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 iunie 1941 - 6 martie 1945, începând cu 1 iulie 2004.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a fost victima unui viol din partea grănicerilor români. Astfel, de frică să nu fie împușcată, amenințată fiind cu detenția, a părăsit în iunie 1942, localitatea Apața din România, refugiindu-se în localitatea Aita Mare, în Ungaria, unde a locuit până în 1947, când s-a mutat la Brașov.
Reclamanta, în susținerea acțiunii, a depus în copie mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă și declarații autentificate ale unor martori, din care a rezultat că aceasta, în vara anului 1942, s-a refugiat din localitatea Apața (România), în Aita Mare (Ungaria), determinată de persecuția pe criteriu de apartenență la etnia maghiară.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 52/F din 6 martie 2006, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 4388 din 9 noiembrie 2005, emisă de pârâtă, a obligat-o să-i recunoască calitatea de refugiată și, totodată, să-i acorde drepturile bănești prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 iunie 1942 - 6 martie 1945, începând cu 1 iulie 2005.
Pentru a adopta această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta a făcut dovada, prin probele administrate, că plecarea din Apața, în Aita Mare, a fost determinată de persecuția pe criteriu de apartenență la etnia maghiară.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe motiv că localitatea Apața nu a fost niciodată ocupată de un alt regim. Recurenta a mai susținut că depozițiile martorilor nu sunt dovedite de nici un act oficial.
În fine, s-a mai arătat că din răspunsul comunicat de către Arhivele Naționale nu rezultă că reclamanta a făcut dovada refugiului pe motive etnice.
Examinând cauza și sentința atacată, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații expres prevăzute de lege.
Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.
Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii, tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice.
Cum în cauză s-a făcut dovada că reclamanta s-a refugiat din localitatea Apața (România), în localitatea Aita Mare (Ungaria), în perioada 1 iunie 1942 - 6 martie 1945, în mod corect instanța de fond a reținut că aceasta a suportat consecințele morale și materiale ale refugiului și este îndreptățită să se bucure de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 52/F din 6 martie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 octombrie 2006.