Refugee status recognized for child born during parents' ethnic persecution; pension house appeal rejected.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, reclamantul C.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 15483/743 din 31 octombrie 2005 și, totodată, obligarea acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 11 octombrie 1943 - 6 martie 1945, fiind născut în perioada de refugiu a părinților săi.

În susținerea acțiunii, reclamantul a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă, care atestă că familia acestuia a făcut obiectul schimbului de populație, ca urmare a aplicării Tratatului româno - bulgar încheiat la Craiova, în 7 septembrie 1940.

Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 396 din 22 februarie 2006, Curtea de București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii nr. 15483 din 31 octombrie 2005, emisă de pârâtă și a obligat-o să-i recunoască reclamantului, statutul de persoană refugiată pentru perioada 11 octombrie 1943 - 6 martie 1945.

Pentru a adopta această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul a dovedit, prin probele administrate, că s-a născut la 11 octombrie 1943, în localitatea în care părinții săi au fost refugiați, respectiv comuna Dealu, localitatea Sarighiol de Deal, raionul Istria, ca urmare a Tratatului româno - bulgar încheiat la Craiova.

Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, considerând-o nelegală și netemeinică, arătând că în mod greșit s-a stabilit calitatea de refugiat a reclamantului, deoarece acesta s-a născut după 3 ani de la semnarea Tratatului de la Craiova, iar Legea nr. 189/2000 nu îi prevede ca beneficiari, pe moștenitorii celor care de drept ar fi putut beneficia de prevederile acestei legi, singurii care pot beneficia sunt numai soții supraviețuitori, însă numai dacă nu s-au căsătorit după decesul titularului.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

Cum, în cauză, s-a făcut dovada și este de necontestat faptul că reclamantul s-a născut în perioada refugiului părinților săi, în mod corect a reținut instanța de fond că acesta, începând cu data nașterii sale, 11 octombrie 1943, a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, implicit, s-au răsfrânt și asupra sa.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 396 din 22 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 octombrie 2006.