Refugee-status benefits restored to woman born during parents' 1940 refuge; pension house appeal rejected.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța, reclamanta S.O. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5105 din 31 mai 2005 și în consecință, obligarea acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, fiind născută în perioada de refugiu a părinților săi.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că s-a născut la 4 aprilie 1942, în comuna Beidaud, județul Tulcea.

Reclamanta, în susținerea cererii, a depus, în copie, mai multe înscrisuri, acte de stare civilă, din care rezultă că familia acesteia a făcut obiectul schimbului de populație, ca urmare a aplicării Tratatului româno - bulgar încheiat la Craiova, în 7 septembrie 1940.

Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 331/CA din 13 octombrie 2005, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii nr. 5105 din 31 mai 2005, emisă de pârâtă și a obligat-o să-i recunoască reclamantei, statutul de persoană refugiată și în consecință, obligarea acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de art. 1 din Legea nr. 189/2000, cu începere din luna următoare depunerii cererii.

Pentru a adopta această soluție, instanța de fond, a reținut, în esență, că reclamanta a dovedit, prin probele administrate, că s-a născut în localitatea în care părinții săi au fost refugiați, respectiv la 4 aprilie 1942, în comuna Beidaud, județul Tulcea, părinții săi făcând obiectul unui schimb de populație, ca urmare a Tratatului româno - bulgar încheiat la Craiova, în 7 septembrie 1940.

Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, considerând-o nelegală și netemeinică, arătând că în mod greșit s-a stabilit calitatea de refugiată a reclamantei, aceasta fiind născută în anul 1942, deci nu a fost strămutată din Bulgaria, deoarece nu era născută în anul 1940, când a avut loc schimbul de populație între Bulgaria și România.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

Cum, în cauză, s-a făcut dovada și este de necontestat faptul că reclamanta s-a născut în perioada refugiului părinților săi, în mod corect a reținut instanța de fond că aceasta, începând cu data nașterii sale, 4 aprilie 1942, a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, implicit, s-au răsfrânt și asupra sa.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 331/CA din 13 octombrie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 octombrie 2006.