Revision of final judgment: evidentiary threshold for new documents and non-binding effect of judicial precedent

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1041 din 27 noiembrie 2003 a Curții de Apel Craiova, rămasă irevocabilă prin respingerea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a recursului declarat de reclamantul M.P., a fost respinsă acțiunea acestuia, prin care, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Mehedinți, solicita să fie obligată pârâta să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.

Împotriva acestei sentințe, în temeiul prevederilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., a formulat cerere de revizuire, reclamantul M.P., arătând că, după pronunțarea hotărârii atacate, a descoperit înscrisuri doveditoare, pe care nu le-a putut înfățișa instanței și de care a luat cunoștință după data de 20 septembrie 2004. În acest sens, a invocat și depus la dosarul cauzei, un înscris intitulat „fișa de evidență tip A” eliberat de U.M. nr. 02405 Pitești, precum și două sentințe civile ale Curții de Apel Craiova, prin care au fost recunoscute și acordate drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, unor persoane care, susține revizuentul, și-ar fi îndeplinit stagiul militar în aceleași condiții și împrejurări ca și acesta.

Prin sentința civilă nr. 33 din 9 februarie 2006, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență, că „fișa de evidență tip A” eliberată de U.M. nr. 02405 Pitești nu probează apartenența la Direcția Generală a Serviciului Muncii, a unității în care revizuentul și-a îndeplinit stagiul militar. Cu privire la cele două hotărâri judecătorești prezentate de revizuent, prima instanță a reținut că acestea nu sunt relevante, nefiind irevocabile, pe de o parte, și neputând fi invocate în cauze similare, întrucât precedentul judiciar nu constituie izvor de drept, pe de altă parte.

Împotriva acestei soluții, a declarat recurs, revizuentul M.P., reiterând aceleași argumente invocate și în fața primei instanțe.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., invocate de revizuent drept temei al cererii sale, revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Rezultă, așadar că, pentru ca înscrisurile ce se prezintă în sprijinul cererii de revizuire să fie „înscrisuri doveditoare”, în sensul dispozițiilor legale menționate mai sus, este necesar ca ele, dacă ar fi fost cunoscute de instanță cu ocazia judecării pricinii, să fi putut determina o altă soluție decât cea pronunțată. Această condiție nu este îndeplinită atunci când înscrisul invocat nu atestă o altă stare de fapt decât cea cuprinsă în actele care au fost analizate cu ocazia judecării în fond.

În cauză, relevantă pentru corecta soluționare a pricinii era, potrivit art. 1 din Legea nr. 309/2002, împrejurarea dacă reclamantul și-a îndeplinit stagiul militar în cadrul unei unității militare aparținând Ministerului Forțelor Armate ori în cadrul unui detașament de muncă aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Or, așa cum rezultă din analiza acestuia, înscrisul intitulat „fișa de evidență tip A”, eliberat de U.M. nr. 02405 Pitești, menționând ca loc al îndeplinirii de către recurent a serviciului militar, unitatea militară „U.M. nr. 1939”, nu face decât să confirme situația de fapt ce rezultă din cuprinsul livretului militar al acestuia, act ce a stat la baza pronunțării hotărârii instanței de fond.

În ce privește hotărârile judecătorești prezentate de revizuent, se reține că acestea, fiind ulterioare soluției atacate, nu îndeplinesc o altă condiție prevăzută de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., anume aceea de a fi existat la data pronunțării sentinței a cărei revizuire se cere. Pe de altă parte, așa cum corect a reținut și prima instanță, cele două sentințe nu pot avea relevanță în cauză, întrucât în sistemul de drept românesc precedentul judiciar nu constituie izvor de drept.

Față de cele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de revizuentul M.P. împotriva sentinței civile nr. 33 din 9 februarie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2006.