Eligibility for ethnic persecution compensation: applicability of refugee statute to individuals born during parental population exchange
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the County Pension House, upholding the appellate court’s decision that recognized the plaintiff's status as a beneficiary under Law No. 189/2000 and ordered the issuance of a new decision granting her compensatory rights. The dispute arose from the administrative refusal to recognize the plaintiff, who was born in 1943 during the wartime period, as a victim of ethnic persecution, although her parents had been displaced to Romania from Bulgaria pursuant to the 1940 bilateral treaty; the appellant argued the plaintiff did not qualify because she had lived her entire life in Romania and was conceived after the initial displacement. The Court held that the legal provisions of Government Emergency Ordinance No. 105/1999 and Law No. 189/2000, as clarified by HG No. 127/2000, expressly include individuals subjected to population exchanges, expulsions, or refugee status, and that the remedial and compensatory nature of the legislation extends to children born during or after the displacement who shared the traumatic consequences of the ethnic persecution suffered by their family, thereby satisfying the substantive requirements for benefit eligibility.
Legislator headnote
AI generatedart. 3041 C. proc. civ; Eligibility for ethnic persecution compensation: applicability of refugee statute to individuals born during parental population exchange: Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 - 9 și dispozițiile art. 3041 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța, la data de 28 decembrie 2005, reclamanta Z.D. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5279 din 30 noiembrie 2005, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu motivarea că părinții ei au făcut obiectul schimbului de populație dintre România și Bulgaria, urmare a tratatului încheiat între cele două țări, la data de 7 septembrie 1940, iar ea s-a născut în perioada strămutării acestora, la 10 august 1943.
Prin sentința civilă nr. 88/CA din 30 ianuarie 2006, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că probele administrate în cauză fac dovada strămutării părinților reclamantei din Bulgaria, în România, ca urmare a tratatului bilateral menționat mai sus, precum și a faptului că aceasta s-a născut pe teritoriul României, ulterior dată la care familia ei a fost obligată să se refugieze.
În consecință, instanța a apreciat că acordarea statutului de persoană strămutată, reclamantei, se impune dintr-un argument de echitate, deoarece a suportat consecințele situației create, împreună cu și ceilalți membri ai familiei, dar și ca rezultantă a caracterului reparator al legii.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 - 9 și dispozițiile art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta a susținut că cele două condiții impuse beneficiarilor legii - persecuția din motive etnice, cu consecința strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu - nu sunt întrunite în persoana intimatei, atâta vreme cât aceasta s-a născut și a trăit tot timpul pe teritoriul Statului Român.
S-a susținut, de asemenea, că nu pot beneficia de prevederile legii, decât persoanele concepute anterior refugiului părinților, ceea ce nu este și cazul intimatei.
Recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, după cum urmează: c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.
Textele legale au avut în vedere persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți înainte sau în perioada strămutării, atâta vreme cât consecințele traumatizante ale acestei experiențe au fost suportate de toți membrii familiei, iar scopul legii este acela al acordării unor drepturi compensatorii.
Așa fiind, instanța de fond a apreciat în mod judicios ca fiind îndeplinite în cauză cerințele Legii nr. 189/2000.
Față de aceste considerente, constatând că potrivit art. 304 și 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 88/CA din 30 ianuarie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2006.